Paste cu ciuperci si rucola

Nu mi-era musai foame, ma dusesem in bucatarie pentru apa rece de la frigider. In timp ce beam am vazut raftul - ultima oara cand am facut aprovizionarea am cumparat tot felul de lucruri fara sa am ceva concret in cap. Am zarit pastele. Am mers mai departe si m-am gandit cu ce le-as putea prepara....ciuperci, rucola si sos de smantana.

Ce am facut:
Am pus la fiert o mana de paste in apa cu un strop de ulei de masline si putina sare.

In timp ce fierbeau, am spalat cateva ciuperci, le-am taiat cubulete. Am tocat si niste rucola si am aruncat-o in tigaie impreuna cu ciupercile - am calit amestecul vreo 3-4 minute in unt. Putina sare adaugata la final.

Sosul de smantana - e o denumire mult prea pretentioasa pentru cat de usor se prepara. Intr-un vas pe foc am pus doua linguri mari de smantana si doua linguri de Almette cu smantana. Am amestecat continuu asteptand sa se topeasca Almette si sa sosul sa devina uniform.

Cu astea doua operatiuni gata, nu mi-a ramas decat sa iau pastele de pe foc, sa le trec pe sub un jet de apa, sa le pun in farfurie si sa le ametesc cu celelalte doua ingrediente. Am mai tocat un pic de rucola la final si am pus-o pe deasupra, asta doar pentru ca sunt eu obsedata.

Sunt delicioase! Sophie ma pazeste, in caz ca nu pot termina portia :-)

Salata de rucola cu vita si paste

Rucola se pare ca era folosita inca din vremea Imperiului Roman, atat pentru gustul deosebit de oricare alta planta verde, cat si pentru ca se credea ca are puteri afrodisiace. Atat de veche si, totusi, atat de noua - pana in anii '90, planta nu a fost crescuta domestic si nici pana in ziua de azi se pare ca nu a putut fi reprodusa perfect mireasma plantei salbatice, pe care o gasim inca ascunsa in ierburile inalte din tarile mediteraneene.

Pentru mine a fost dragoste cu nabadai si citind in ultima vreme am descoperit ca nu sunt deosebita de foarte multi oameni - gustul usor intepator pare nesuferit celor mai multi la primele incercari. E o chestiune de rabdare, trebuie sa-i acorzi a doua si a treia (si poate a patra) sansa astfel incat sa te obisnuiesti cu aroma puternica si sa o apreciezi.

Nu am incercat-o niciodata gatita, doar salata. Diverse combinatii, le-am iubit pe toate (evident, dupa primele doua intalniri la care nu ne-am inteles deloc). Mi-a ramas cel mai pregnant in minte asocierea carnii de vita cu rucola si pe asta m-am bazat in experimentul de astazi. Experimentul a fost testat de Ana, una dintre cele mai vechi si bune prietene - i-a placut, nu pot s-o pun sa depuna marturie, trebuie sa ma crezi pe cuvant sau sa incercii reteta sa vezi ce iese.

De ce ai nevoie: frunze de rucola (se gasesc la supermarket in caserole, eu de obicei cumpar de la Kaufland), 300g de carne de vita, ghimbir, vin rosu, paste, ulei de masline, unt, sare, aceto balsamico.

Ce trebuie sa faci:
1. Pui cam 100g de paste la fiert, ai grija sa pui un strop de ulei de masline in apa ca sa nu se lipeasca. Eu am facut experimentul cu paste numite stelini (mici, mici, in forma de stelute, foarte dragalase - tot la Kaufland le-am gasit) dar poti folosi orice tip de paste fainoase din comert. Dureaza cam un sfert de ora sa fie gata. Le verifici, daca sunt comestibile (asta inseamna ca nu mai au gust de faina) le pui intr-o strecuratoare mare si le clatesti sub jet de apa. Le lasi sa se raceasca.
2. Carnea de vita -- cel mai sigur este sa o fierbi inainte, sa fii sigur ca e comestibila. Dureaza ceva, cred ca am lasat-o pe foc vreo ora. O lasi sa se raceasca un pic, o tai felii subtiri si o pui la macerat cu un pic de vin rosu si ghimbir dat pe razatoare. Ghimbirul o parfumeaza frumos, nu-i schimba gustul. Ar fi bine sa stea asa cam o ora.
3. Foloseste wok-ul recomandat si la creveti - incinge cam 1/4 dintr-un pachet de unt si pune carnea de vita la calit. Dupa aproximativ 3 minute, adauga si vinul combinat cu ghimbir in care a stat carnea la macerat. Iti dai seama cand e gata destul de usor - feliutele de vita incep sa se inchida la culoare, devenind vinetii.
4. Intr-un bol mare de salata amesteca vita cu frunzele de rucola si cu stelutele din paste fainoase. Adauga sare dupa gust. Aceto balsamico recomand sa-l pui pe masa cand servesti salata pentru ca ea e buna si cu si fara, depinde de preferintele personale si e mai bine sa-ti lasi invitatii sa decida.

Tips:
* pentru carne de vita, cauta manzat pentru ca are carnea mai frageda, nu e atat de atatoasa.
* frunzele de rucola, cu cat sunt mai mari (deci mai mature), cu atat au aroma mai puternica - poate fi chiar intepatoare; uita-te un pic in caserola si alege una in care ai cat mai multe frunzulite deschise la culoare.
* poti sa incerci sa adaugi parmezan la salata - lasa-l ca si pe otetul balsamic pe masa, sa fie alegerea celui care se bucura de ce ai gatit.

Somon in vin alb la cuptor

Problema cu somonul, ca si cu crevetii si restul fructelor de mare, e ca e gras si gretos -- in topul listei de accesorii la el trebuie sa avem lamaie.
Eu nu ma dau in vant dupa lamaie stoarsa una-doua peste mancare. Mi se pare ca-i schimba gustul si in loc sa ma bucur de ce mananc, raman blocata in acreala care-mi strepezeste dintii la maxim.
Asa ca ce m-am gandit eu? O sa iasa excelent daca apelez din nou la prietenul meu vinul alb, sec. Nu m-am gandit rau, astfel incat rezultatul a fost curatat de pe farfurii in timp record, fara lamaie si chiar fara paine.

De ce ai nevoie: un vas de iena mai mare sau o tava, medalioane de somon (la Cora si la Carrefour gasiti la sectorul de peste proaspat -- asa cum le taie ei, un medalion de persoana este suficient), cartofi, mere, vin alb sec, ulei de masline, oregano, patrunjel proaspat.

Ce trebuie sa faci:
1. Cureti de coaja si speli cartofii si merele. Ii tai cubulete. Cartofii ii lasi intr-un castron cu apa rece, merele le pui la macerat in vin alb minim jumatate de ora.
2. Pui in vasul de iena/tava medalioanele de somon sarate dupa gust. Presari un pic de oregano pe ambele parti. Adaugi merele si cartofii si umpli vasul cu vin pana aproape de nivelul feliei de somon. Stropesti cu ulei de masline.
3. Pui la cuptor, la foc mediu. Somonul se face repede, dar nu te ghida dupa el! Cartofii sunt cei care se patrund cel mai greu, deci pe ei verifica-i cu o furculita si cand sunt deja moi, poti spune ca e gata. O sa-ti dai seama si dupa miros, cu siguranta -- ajunge la nivelul ala in care incepe sa-ti ploua in gura si simti ca nu mai poti astepta nici o secunda.
4. Puneti pe farfurie si presarati patrunjel tocat marunt.

Tips:
Daca mori de foame si vrei sa fie gata mai repede, acopera tava/vasul de iena cu folie de aluminiu. Pe langa ca scurteaza timpul de preparare, face ca toata aroma sa ramana acolo, in interior si sa patrunda in carnea de somon.

International Year of the Potato

Suna a gluma, sunt constienta de asta. Se pare, insa, ca pentru unii oameni, cartoful este un lucru la fel de important ca si foametea din Africa sau bomba atomica. Exista un International Center of the Potato in Peru, ditamai organizatia cu director general si functionari mai mici si mai mari, care a sarbatorit in 2008 Anul Cartofului.
Exista oameni precum domnul John Reader, care, contrar numelui nu e faimos pentru ca citeste mult, ci pentru ca scrie - printre titlurile sale "Africa - biography of the continent" si "Propitious esculent: the potato in world history" -- o carte in care explica cum a schimbat cartoful cursul istoriei odata cu adoptia lui in secolul 16 de catre spanioli. El, cartoful, a fost "combustibil" pentru Revolutia Industriala -- brusc, putandu-se baza si pe altceva decat pe grau, populatia a inceput sa infloreasca la propriu, hraniti mai bine fiind o mana de lucru mult mai buna. Si tot datorita cartofului, mai ieftina, mai usor de satisfacut.

Revenind in zilele noastre, sunt niste lucruri care mie-mi par un pic bizare. In top 3 tari producatoare de cartofi se afla China, Federatia Rusa si India. Milioane de amarati si morti de foame, asadar, cresc cartofi in cantitati uriase - peste 134 de milioane de tone anual numai in astea trei tari! Unde se duc cartofii?
Daca ne incredem in statistici, si alta solutie nu vad, nu la familiile care-si rup carca crescandu-i si ingrijindu-i. Peste 50% productia globala de cartofi foloseste ca materia prima pentru french fries, chipsuri si amidon, care la randul lui este utilizat in industrie la cele mai diverse lucruri, inclusiv vase si ulcele, pe care saracii mai sus-numiti abia daca apuca sa le vada in poze. Deci cei mai mari consumatori de cartofi sunt aia de la oras, mai avuti si mai satisfacuti.

Si daca, stau eu si ma gandesc, cei mai multi dintre saraci viseaza sa ajunga la oras sa o duca mai bine, asta incluzand si o portie de French Fries la McDonald's macar de doua ori pe an, cine mai ramane sa creasca bietul cartof?

Nu vad decat doua solutii. Fie ajungem sub dominatie chineza -- ei avand grija sa se inmulteasca si mai mult decat pana acum ca sa aiba cine sa cultive cartofii, fie toata lumea se muta la oras, cartoful si McDonald's devenind subiecte aprig disputate in cartile de istorie.

Adio, French Bakery

Desi a fost unul dintre motivele pentru care m-am mutat in apartamentul din Campineanu si am cumparat de la ei de zeci de ori, declarandu-ma fan al produselor pe care le comercializeaza, am gasit doua motive suficient de puternice sa-i scot de la inima.

Primul este ca am aflat secretul: se pare ca painicile nu sunt proaspete, sunt din acelea congelate, pe care le baga la cuptor cateva minute si le transforma in "minuni".

Al doilea este ca am gasit o reteta simpla, am testat-o si in 30 de minute pot sa am painici cu seminte. Chiar proaspete!

Puteti incerca. Aveti nevoie de: o tava (cea din dotarea initiala a aragazului e perfecta), hartie de copt, faina, praf de copt, un ou, iaurt proaspat, sare, zahar, seminte.
Ce trebuie sa faceti:
1. Bateti un ou cu o lingurita de sare si una de zahar si cu 300g de iaurt. Daca aveti mixer in casa, va recomand sa-l folositi, sa nu va chinuiti cu telul.
2. Cerneti 300g de faina si un pliculet de praf de copt intr-un castron. Deasupra turnati compozitia obtinuta la pasul 1 si amestecati pana abtineti un aluat moale.
3. Acoperiti fundul tavii cu hartie de copt.
4. Cu o lingura umeda luati din aluat si puneti in tava gramajoare de aluat, presarand apoi pe deasupra seminte. Dupa preferinta, gasiti in comert de mac, susan, floarea-soarelui.
5. Lasati la cuptor, la foc potrivit (eu il setez la 200 de grade) timp de 20 de minute.

Atentie mare, insa, ies foarte bune si consumul excesiv dauneaza grav siluetei!

Apropo de Panciu

Ma intreba cineva zilele trecute, mancand din somonul cu mere si cartofi, ce se intampla totusi cand gatesti cu vin. Adica ce proces are loc, cum de iese mancarea mai buna decat folosind alte ingrediente. Spre rusinea mea, nu am stiut sa raspund, tot ce stiam era ca unele chestii merg preparate cu vin si ca ies bune.

Raspunsul la intrebare e destul de simplu. Odata adus vinul la temperatura de fierbere, alcoolul si sulfitii se evapora, iar ceea ce ramane este practic esenta tare, aroma care pune in valoare mancarea si da un gust deosebit.

Daca va hotarati sa gatiti cu vin, exista cateva lucruri pe care e bine sa le stiti. Prima regula este ca nu trebuie sa folositi niciodata la gatit un vin pe care nu l-ati bea - sau altfel spus, e bun de baut, e bun de gatit. Asta nu inseamna ca dati fuga la magazinul de vinuri si cereti cea mai scumpa sticla de vin ca sa fiti siguri (oricum, pretul nu e intotdeauna garantie suprema a calitatii, mai ales in magazinele de specialitate din Romania). Gasiti la supermarket vinuri decente, intre 15 si 25 de lei, pe care sa le folositi cu succes.
Ce mai puteti face - daca va ramane vin de la o masa, puneti-l intr-o sticla cu dop si pastrati-l la frigider pentru urmatoarea data cand gatiti. E important ca sticla sa fie plina, sa nu ramana loc pentru aer - in felul asta il puteti pastra chiar si o luna.

Trebuie sa mai stiti si ce anume vreti de la vin in raport cu rezultatul final. E foarte usor, aveti doua directii clare. Vreti sa accentuati savoarea ingredientelor folosite, mergeti cu un Sauvignon Blanc sau un Chianti (ca sa nu existe confuzii, primul este alb, al doilea este un vin rosu). Daca, dimpotriva, va doriti ca mancarea sa capete o aroma speciala, sa fie clar cand o savurati ca a fost gatita cu vin, aveti de ales intre Chardonnay (alb) sau Pinot Noir (rosu).

Din experienta, stiu sigur ca la peste si fructe de mare merge vin alb demisec. La vita, niciodata sa nu folositi vin sec, e obligatoriu sa fie demidulce - primul da carnii de vita o tenta acrisoara, complet nelalocul ei. Si tot din experienta stiu ca cel mai bine merge prin incercari repetate. Azi poate sa iasa excelent, maine sa nici nu vrei sa gusti. Evident, cand aveti invitati, ar fi dragut sa alegeti varianta safe si sa nu faceti experimente pe prieteni, nu de alta dar s-ar putea sa va invite ei data viitoare.

Creveți în unt

Pana anul trecut, cam pe vremea asta, refuzam cu incapatanare sa mananc orice fel de fructe de mare. Fara motiv, doar asa, pentru ca aveam eu impresia ca e o fitza absoluta si nu pot fi atat de bune pe cat se spune. M-am riscat, totusi, si mi-am zis ca nu se poate, trebuie macar sa gust, ca sa stiu daca imi plac sau nu. Am incercat de toate, prin diferite restaurante de la noi si de afara: creveti, scoici, calamari, caracatita etc. Nici o surpriza, instinctul meu functionase bine, inafara de creveti, nimic altceva nu e pe gustul meu. Nu-mi plac, nu mananc, nu am nimic cu cei care o fac.

Crevetii sunt o poveste aparte. Durdulii si rozalii, pot fi o adevarata feerie daca sunt preparati bine -- termenul fiind cel mai bine definit in cazul lor ca "o metoda prin care sa nu fie gretosi". Asta se face simplu prin asocierea cu un gust acrisor, fie zeama de lamaie, fie vin alb sec. Varianta a doua e preferata mea, deh, crescuta la Panciu, e greu sa ma dezobisnuiesc.

Ca sa facem povestea cat mai scurta cu putinta, e foarte usor pentru oricine sa isi impresioneze audienta cu o delicatesa.

De ce aveti nevoie: un wok (tigaia aceea mare si adanca, originara din China dar vanduta cu mare succes si la Ikea pentru aproximativ 10 lei), unt, creveti decorticati, usturoi sau praf de usturoi, patrunjel si vin alb sec.

Ce trebuie sa faceti:
1. Sa spalati crevetii (cam 400g de creveti decorticati congelati ajung pentru 2 portii mai mult decat generoase) si sa-i lasati la marinat in vin alb sec pret de 30 de minute. Functioneaza si fara etapa asta dar se pierde din savoare.
2. Sa incingeti in wok o felie de unt, groasa de 1.5 cm cum taiati voi din pachetel.
3. Odata incins untul sa puneti crevetii in tigaie si sa-i lasati la calit aproximativ 20 de minute. Cel mai bine sa adaugati si vreo 10 linguri din vinul in care s-au marinat micutii, pentru ca la final sa aveti un sos delicios pentru "double dipping".
4. Cam la jumatatea timpului de preparare, sa adaugati patrunjelul spalat si tocat, impreuna cu usturoiul tocat si el ca pentru mujdei (pentru cei mai lenesi, exista praful de usturoi in comert, care functioneaza la fel de bine).
5. La final, cu doua minute inainte de a stinge focul sarati si piperati dupa gust.

Iata si cat va costa afacerea: 400g de creveti - 15 lei, 1 sticla de Sauvignon Blanc - 6,10 lei, o legatura de patrunjel - 0,75 lei, 1 pliculet de praf de usturoi - 0,94 lei, 1 pachet de unt - 5,4 lei. Total: 28,19 lei.

Daca va bagati, astept sa-mi spuneti cum au iesit. Daca va e prea lene, vin sa vi-i fac eu.