Vita cu ciuperci

Vineri seara, pentru ca nu aveam ceva mai bun de facut pe raceala cumplita care m-a lovit, am incercat niste carne de vita cu ciuperci. Dificultate si timp de preparare relativ reduse. Rezultatul: delicios, foarte light. A iesit pentru doua persoane, nu a mancat decat una de data asta (simpla absenta, nicidecum lipsa de apetit).

Pentru garnitura de ciuperci ai nevoie de vreo 20 de ciuperci (champignon, se gasesc la orice colt de strada - ad literam zic aici, ca eu le achizitionez de la chioscul din capatul blocului), o lingura de ulei de masline, cateva firimituri de ierburi de Provence si sare.

Ce faci cu toate astea?
1. Pui intr-o tigaie lingura de ulei, la foc mare, il lasi sa se incinga si adaugi ciupercile spalate si taiate felii in prealabil.
2. Lasi pe foc cam 15 minute - mai amesteci din cand in cand. Nu trebuie sa-ti faci prea mari griji, ciupercile lasa apa, deci nu sunt sanse prea multe sa se lipeasca. O sa vezi ca-si schimba culoarea, mai intai intr-un rose, apoi in maroniu. Cand au ajuns la culoarea asta (dupa vreo 10 minute) acorda-le un pic mai multa atentie, mai invarte-le un pic - apa a inceput sa scada deja. Pune ierburile, putina sare si mai lasa 5 minute.
3. Scoate ciupercile din tigaie, pune-le intr-un vas si acopera-l ca sa se pastreze calde.

Carnea de vita
(Nu-i zic friptura, ca nu prea e. Alt termen potrivit nu am gasit, asa ca ramanem la "vita"). Iti trebuie muschiulet proaspat, fara ate, fara grasimi, vreo 300g. Il tai feliute subtiri si-l pui la marinat macar o jumatate de ora. Sosul pentru marinat l-am facut de data asta din doua linguri de aceto balsamico, o lingurita de sos de peste, o lingurita de sos de soia & susan, o lingurita amidon alimentar si apa cat sa acopere tot.

Dupa aceasta jumatate de ora am rasturnat carnea impreuna cu sosul de marinat in tigaie, pe foc mare si am lasat sa se descurce singure. Din cand in cand am amestecat si la un moment dat, pentru ca sosul scazuse foarte mult, am mai adaugat putin apa (5 linguri, sa zic). Am pus sare peste si putin cimbru. Cred ca tot vreun sfert de ora a durat si aici pana sa fie gata.


La final, dupa o ora, ce s-a intamplat a fost ca muream de pofta si ma ofticam teribil ca nu pot manca mai mult si nu pot simti totul mai bine (gusturi, mirosuri) din cauza racelii si amigdalelor inflamate. Sper din tot sufletul sa nu patesti la fel!