Daca nu ai ce face intr-o duminica

Nu la mare, nu la munte, nu in parc ca e prea cald, nu la shopping ca nu sunt bani. Trebuie ca te plictisesti foarte tare. Arunca o privire prin casa, vezi ce ingrediente ai la dipozitie si incearca sa le pui la treaba. N-ai nimic de pierdut, pentru ca oricum ele de obicei stau de pomana si-si asteapta sfarsitul (a se citi ultimul drum spre cosul de gunoi). Dimpotriva, s-ar putea sa te distrezi si sa mananci ceva bun la final.

Dupa ultima vizita la parinti, la tara, s-a instalat la noi in bucatarie un cos maaaaare cu multe, mult prea multe mere. Am mancat o zi, doua, trei, am dat si cainelui, parea, insa, ca nu se vor termina niciodata. Aratau superb dar era clar ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa renunt la multe dintre ele care nu vor mai fi facut fata plictiselii si caldurii.

Compotul nu e tocmai pe gustul meu, cel de mere cu atat mai putin. Initial am zis ca fac un compromis, poate bagat la frigider o sa prinda bine pe zapuseala asta. M-am apucat sa curat de coaja cateva si dupa primele cinci m-am razgandit: placinta! Ia mai mult timp, dar in niciun caz nu o sa ma hranesc cu un compromis.

Nu as fi avut cu ce sa intind aluatul, asa ca am renuntat la reteta mamei si am imaginat eu una, cu putin ajutor de pe internet.

Pentru tava mea de aproximativ 30x40cm am folosit:
- 20 de mere de marime medie
- 5 oua
- o cana si jumatate cu zahar
- doua cani de lapte
- doua pliculete de praf de copt
- doua pliculete de zahar vanilinat
- un sfert de pachet de unt
- faina

Pentru aluat:
Am pus intr-un bol mare ouale, zaharul si laptele si le-am amestecat frenetic cu mixerul pana cand s-a topit zaharul. Am adaugat zaharul vanilinat si praful de copt si din nou am amestecat. Apoi am inceput sa torn cate putin faina, mixand incontinuu ca sa nu se faca cocoloase.

Nu am cantarit faina, am pus pana cand aluatul a devenit consistent ca o smantana.

Merele curatate de coaja le-am dat pe razatoare si le-am calit 20 de minute la foc mic cu 6 linguri de zahar. Le-am lasat sa se raceasca inainte de a le combina cu aluatul.

Tava am uns-o cu ulei si am tapetat-o cu faina, dupa care am rasturnat in ea trei sferturi din aluat. Peste am intins merele calite si apoi inca un strat de aluat. La cuptor, la 180 de grade a durat pana a fost gata si usor rumenita pe deasupra fix 50 de minute.

Am batut un ou cu doua linguri de zahar pudra - super smecherie, ca se transforma intr-o crusta subtire si dulce! Dar nu m-am multumit cu atat, am pudrat-o la final cu zahar ca sa vad care varianta da mai bine in poze :-).

A crescut super frumos si egal si a iesit extra pufoasa. Mai degraba un pandispan cu mere, decat clasica placinta indesata si tare. S-a dus deja jumatate de tava si cred ca azi o sa continui sa ma hranesc numai cu ea.