Vroiam să scriu un post lung, lung, în care să (mă) leg (de) toate cele care nu îmi plac la comunitatea asta de crudivori / raw vegani din România. Dar m-am răzdândit, e mai bine să le zic pe fiecare în parte. Și încep cu asta: fată dragă, raw vegană, tu când mai ai timp să îți trăiești viața?
Prezența e obligatorie într-un grup pe Facebook. Dacă ai fost întotdeauna benignă în comentarii, poate că ai fost primită și în al doilea. Acolo e locul tău de joacă. Te dai cu părerea la liber despre orice subiect se postează. Întâietate au alea banale, ”de unde cumpăr și eu quinoa de calitate?”. Apoi alea de dificultate medie: ”știe cineva vreun remediu natural pentru durerea de dinți?”. Pe cele cu adevărat importante, care-ți solicită creierul și-ți cer argumentație le lași deoparte sau le reduci din însemnătate cu replici de tipul ”un medic, ce știe el altceva decât să prescrie medicamente sintetice și să umfle buzunarele companiilor farmaceutice”. Toate astea pe un ton de detașată superioritate, eu dețin adevărul, pe mine nu mă mai poate minți nimeni, eu nu iau niciodată pastile, nu merg la medici alopați și nu mănânc carne!
Al doilea loc de joacă preferat - spațiul de comentarii de pe diverse bloguri. Nu sunt în măsură să evaluez calitatea blogurilor în cauză, sunt foarte multe utile tare și scrise de la excelent (vezi Olivia, care are dar de la Dumnezeu în privința asta) până la decent și corect (vezi Doina Oprea, Cristina Sârbu). Comentatorii - sunt unii pe care îi recunoști peste tot, citesc și dau replica, citesc și dau replica.
Toate câte mai apar, le știi cu ce se mănâncă, cum se prepară, care-s cei mai buni furnizori. Le-ai încercat pe toate: spirulina, chlorella, quinoa, goji, fulgi de drojdie, probiotice, pudră de roșcove, agar-agar, argilă, semințe de psyllium, semințe de in, apă cu sare, apă caldă, apă fără sare, apă obținută prin osmoză inversă, apă ionizată, apă distilată, orz, ovăz, grâu, crușin, mărul lupului, rejuvelac, alfalfa etc., etc. că am obosit numai scriind câteva dintre ele. În caz că nu le-ai folosit încă, poate nici nu ai auzit până acum, trebuie să le încerci indiferent că ai nevoie sau nu (pentru mai puțin cunoscători, unele dintre chestiile de mai sus nu le înghiți decât dacă vrei să rezolvi o problemă).
Cărțile, filmele pe teme legate de hrană vie și alte subiecte adiacente le poți recita dintr-o suflare.
Mănânci 5 salate pe zi, bei 2l de apă minimum și încă pe atât de fructe. Plus sucul de grâu. Plus superalimentele. Plus ceaiul. Plus pâinicile. Plus desertul. Plus fructele proaspete. Nu știu unde mai încape o gură de aer proaspăt.
Trăim pentru a mânca sau mâncăm pentru a trăi? Mai e loc și de altceva decât de hrană vie 24/7? Mă simt uneori ca și cum am poposit în mijlocul unei secte. A luat naștere o nouă religie, una cu ochelari de cal, propagandistă și neirtătoare cu cei ce refuză a o adopta. Una nedispusă a-și mai pune întrebări pentru că în infatuarea-i măreață le știe ea deja pe toate mai bine.
Mulțumesc dar nu mulțumesc. Am deja o religie și nici măcar nu-i departe de descrierea de mai sus – nu îmi pasă prea mult de ea, mai importantă e credința. Din punct de vedere alimentație și stil de viață, prefer să fiu încadrată la natural, sănătos, firesc. Mănânc fructe și legume. Multe. În stare naturală pe cât posibil. Nu mănânc carne. Foarte rar pește (de apă dulce) și fructe de mare. Decât să mor de foame sau poftă prefer să gust dintr-un fel de mâncare, chiar dacă a fost preparat la mai mult de 40 de grade și s-a folosit zahăr. Nu țin morțiș să accelerez sau să forțez detoxifierea, cred că o schimbare de alimentație atât de dramatică atrage firesc o curățare a organismului.
Toată povestea asta trebuie să ne facă mai buni. Să ne readucă cu picioarele pe pământ. Să ne întoarcă la cursul firesc al lucrurilor, fie că-s ele de natură fizică sau psihică. Lăsați trufia deoparte. Luați-vă iubitul, amețiți-vă cu niște vin, fie el organic sau nu și iubiți-vă ca și cum ar fi ultima oară. E un obicei mai viu și mai sănătos de cât orice altceva lăsat de Dumnezeu sau inventat de om.
PS: se acceptă comentarii numai de la persoane dotate cu simțul umorului și lipsite de muscă pe căciulă.
6 comments:
Nu ti-am citit blogul pana acum dar cred ca il voi aprofunda, prea mi-au ajuns la suflet cele scrise de tine.
Draga Lavinia,
Mă bucur că a ajuns unde trebuie. Apropo de blog, mai în spate nu găsești genul ăsta de articole, am o abordare nouă :-).
Stai pe aproape.
Cu drag,
Elena
Oau, Elena, esti o gura de aer proaspat printre bloggerii raw de limba romana :-)! Pe ale caror bloguri am vazut multa inversunare, superioritate fata de tot ce nu e bio-raw, intoleranta, chiar si habotnicie si o supra-justificare a alegerii cu paralele permanente intre stilul raw si cel omnivor, paralele care, prin repetitia lor, te pun pe ganduri: de unde nevoia asta de a justifica si a pune tot timpul in balanta...?
Nu mai spun de o anumita ipocrizie cum ca sa mananci bio-raw e la fel de simplu si de ieftin (??!) ca si cand ai manca fasole si cartofi cu paine :-(.
De ceva vreme, si pe mine ma bantuie intrebarile asupra alimentatiei si, fara sa ajung la concluzia ca as putea si as vrea sa fiu crudivora, am incercat sa introduc multe vegetale proaspete in dieta mea, cu grija sa nu fie nici coapte pe vapor, nici pline de te miri ce daunatori. Si de aici vine ideea mea ca e o ipocrizie sa sustii ca e simplu si ieftin. Eu mi-as permite dieta asta, dar cati dintre cei pe care crudivorii romani ii privesc compatimitor ca-si distrug sanatatile cu carbohidrati hiper-prelucrati, din agricultura industriala, isi permit :-(?
M-am bucurat mult sa te gasesc, deschisa si cinstita :-).
Mulțumesc mult de apreciere și comentariu.
Sunt multe puncte de vedere asupra alimentației, iar cea raw este extrem de controversată și multe informații disponibile se bat cap în cap. Tocmai de aceea eu susțin că cel mai bine ar fi să te bazezi pe firesc și natural - hrană vie și sănătoasă, crescută cât mai aproape de locul unde trăiești.
MULTUMESC CU M MAAAARE!!!!!!!!!!!!
Ce-am făcut? :-)
Post a Comment