E bine, măi, e foarte bine. E (aproape) greu de descris de bine ce este. Astăzi împlinesc după cum urmează: 50 de zile, 1.250 de țigări, 4.150 de baht (aprox. 100 de euro).
Nu am avut sevraj, dureri de cap, insomnii. Nu mi-a fost nicio secundă poftă de țigară, nu am visat noaptea că fumez. E ceva ciudat la mijloc dat fiind că stau pe lângă oameni care fumează și nu simt nimic, nu conștientizez că ei au o țigară în mână sau că din gura lor ies rotocoale de fum ce mă învăluie de zici că vor să mă ia pe sus. Brăduț fumează în continuare, am în permanență țigări, brichete și scrumiere în casă. Îi cumpăr țigări. Nimic. Nimic. Nimic. Îmi explic asta într-un singur fel: am reușit să îmi condiționez mintea în direcția opusă fumatului. Am ascultat-o pe sor-mea care îmi zicea ”imaginează-te nefumătoare, fericită, liberă, radioasă” și ”eu am scos țigările din aria mea de interes”. Asta am făcut, le-am scos înafara mea și pur și simplu nu mai există pentru mine.
Ce am căpătat în schimb? Prima schimbare a venit la nivelul mirosului. Am un ulei de avocado pe care îl folosesc în loc de cremă de față. Îl lăudam la toată lumea că e foarte bun și nu are niciun miros (știind că unii au o problemă cu mirosurile uleiurilor). Am renunțat la fumat și bang! m-am trezit într-o zi că mă ung pe față cu o licoare mirositoare. Evident că are un miros, că doar și avocado ăla din care e făcut are miros. Nu e să-ți mute nasul dar (atâta vreme cât nu fumezi) îl simți.
În ciuda avertismentelor pe care le-am primit de la medic în urmă cu 8 ani de a nu alerga niciodată pe asfalt, m-am apucat de jogging pe aici prin cartier. E și păcat de toate străzile astea umbrite de copaci care mai de care mai spectaculoși. Mi-am făcut un traseu, fumam încă, și cu chiu cu vai îl duceam până la capăt. După 10-15% din distanță gâfâiam tare și simțeam cum mă lasă inima, plămânii, toate puterile. Am luat o pauză, mi-era groază de alergat numai la gândul că o să-mi dau duhul. Să fi trecut o săptămână de când nu mai fumam și am încercat din nou. Gâfâiala a apărut când mai aveam, poate, 10-15% din distanța pe care mi-o propusesem singură. De atunci am lungit traseul, mi se întâmplă să nu-l pot parcurge alergând pe tot doar dacă este prea cald.
Cel mai șocant efect a fost legat de păr. Ca să știm cu toții despre ce vorbim, eu sunt obsedată de părul meu. Obsedată nu la modul la care-l bibilesc excesiv, ci obsedată pentru că de foarte mulți ani nu îmi place de el. Părul meu e rar, moale, firul subțire, se îngrașă foarte repede, nu rezistă nicio coafură pe el. Dintre toate, faptul că e rar mă chinuie cel mai tare. Am avut episoade foarte nasoale de panică în care nimeni și nimic nu m-a putut convinge de contrariul - eu eram convinsă că o să chelesc curând și singura soluție pe care o vedeam era să tai părul scurt ca să îl salvez cât de cât. Prima oară, îmi amintesc perfect, mi-am lăsat o prietenă baltă în propria casă și m-am dus la coafor să tai părul. La modul că ea a sunat la ușă, eu am invitat-o să intre și am rugat-o să stea o vreme cu ai mei că eu am o treabă urgentă. Să fi fost în locul părinților mei mă gândeam serios atunci să îmi duc copilul la psiholog. Al doilea episod l-am avut acum aproape doi ani, când mi-am tăiat singură părul în baie. Decizie pe care abia de curând am renunțat să o mai regret.
Părul meu crește repede și nu mai pică. Deloc! De după două săptămâni de când am renunțat la țigări. Pierdeam multe fire la o spălare sau la pieptănat - neapărat puneți accentul pe multe când citiți. Și dintr-o dată abia dacă strâng 10 fire moarte la un spălat, 5 la un pieptănat. Dincolo de asta îl simt mai puternic, văd puful cum crește peste tot, nu doar pe linia feței, nu se mai îngrașă atât de repede (asta e clar legat și de lipsa grăsimilor din alimentație).
Dorm mai bine. Nu mai gâfâi la fiecare efort mititel. Nu mă mai trezesc obosită dimineața (șocant, poate, dar fumatul are acest efect: dormi și nu te simți odihnit). Am mult mai multă energie. Nu mai miros urât.
Nu simt că îmi lipsește ceva, nici măcar când beau un pahar de vin sau o cafea. În schimb sunt mândră de mine, abia îmi încap în piele de bucurie. Care piele, apropo, e și ea mai luminoasă și mai curată.
Cam asta este până acum. Cu siguranță things can only get better de acum înainte și o să mai scriu când o să mai observ schimbări majore. Până atunci, îți dau o idee de dulce sau mic dejun pe care am pricocit-o de curând. Te lingi pe degete, serios!
Pentru două porții ai nevoie de:
1 banană / mango / orice alt fruct care poate fi făcut pastă (caise, căpșuni, fructe de pădure);
200g de iaurt (eu folosesc exclusiv de capră, tu faci cum crezi)
4-5 linguri de nuci măcinate
2 linguriță de miere
2 linguriță de fulgi de cocos
1 linguriță de cacao raw
 |
| Varianta cu mango |
Faci așa:
Amesteci bine în blender fructul cu iaurtul.
Presari nucile (jumătate de cantitate pentru o porție) pe fundul unui castronel. Peste ele torni jumătate din combinația obținută la blender. Picuri pe deasupra o linguriță de miere, una de fulgi de cocos și un picuț de cacao.
Când mănânci, ai grijă să bagi lingurița vertical ca să iei din toate straturile și să simți combinația la maximum.
 |
| Varianta cu banană |
Revenind numai o clipă la țigări - dacă ai povești care crezi că pot inspira și pe alții să se lase de fumat, te rog, ia-ți câteva minuțele și scrie-le într-un comentariu. Mulțumesc frumos.
7 comments:
pe 20 mai anu' asta se implinesc 365 de zile de cand nu mai fumez... momentul a fost precedat de inca un an de certuri intense cu tigarile si adictia. am trecut de la celebra fraza " Dar mie imi place sa fumez" la acceptarea faptului ca asta e scuza pe care mi-o ofer ca sa ma droghez mai departe. Relatia mea cu tigarile ajunsese ca o casnicie rutinata fara sanse de salvare, ma culcam seara cu o greata enorma fata de persoana care dimineata urma sa fumeze trei sau patru tigari la cafea, ca asa vor ele...si drept recompensa sa imi ofere o mare pofta de a ma intoarce sa dorm in loc de o mare pofta de viata.
am stat si am clocit-o mult pana am gasit solutia care sa se potriveasca felului meu de a fi..am transformat un defect in atu...si mi-am facut un film....eu sunt o orgolioasa....ceea ce nu-i bine, da am zis sa vad ce pot face cu asta....si mi-am facut filmu'....o animatie, gen "the wall", in care urmaream toate femeile care fumeaza, pe strada, in baruri, la job...in execursii....in fine...pe toate...si le exageram trasaturile si le poceam....imi imaginam ca li se tuguie buzele sa cuprinda tigara, ca odata fumul tras in piept incep sa tuseasca oribil, ca degetele cu care tin tigara nu au nici o finete si sunt ingalbenite si cu oja corojita....un cosmar faceam din bietele femei .....a ajutat enorm in incercarea de a ma disocia de tigara ...cine nu a fumat niciodata sau nu s-a lasat niciodata ...ciocu' mic..ca nu stiu despre ce-i vorba.....
Dupa aia a fost usor...perspectiva fusese schimbata, ca a iesit ....este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat in viata.....
Citind articolul ma intrebam cati ani au trecut, 2 sigur, dar parca era in anul ala cu vacanta aia. Au trecut 3 ani si un pic! Am uitat sa numar orele, zilele, lunile de cand am fumat ultima tigara. Pentru mine a fost greu. Al naibii de greu!!! La a treia incercare. Prima oara am abandonat "proiectul" dupa 9 luni si a doua oara dupa 1 an. Si prima data a fost asa usor. M-am trezit intr-o zi si am zis "Gata!". Aceleasi motive: oboseam daca urcam scarile pana la etajul 2, gafaiam chiar si cand vorbeam la telefon mai mult de 10 minute si in plus miroseam ca o scrumiera oricat as fi incercat sa evit. Parul era cel mai ingrozitor. Practic este imposibil sa te speli de 3 ori pe zi. Simteam mirosul si noaptea cand ma intorceam pe perna. Uneori incercam sa imi amintesc cum a inceput totul. Trecusera 7 ani. Eram in liceu, toata lumea fuma dupa sala de sport. Si am ajuns sa nu imi mai pot incepe ziua fara o tigara. Dar am reusit! Acum am timp mai mult, alerg 10 km fara sa imi dau duhul si fac trasee pe munte cu placere. Am inlocuit "dupa sala de sport" cu "in sala de sport". Si excesul de adrenalina a functionat. Acum am uitat ca am fost fumatoare si sunt fericita! Ma bucur de toate avantajele de a fi nefumator. Si simt ca am reusit, dar in acelasi timp sunt constienta ca e o dependenta si nu scapi niciodata.Felicitari, Elena!
Maaaama cate beneficii ai descoperit in atat de putin timp :)
Eu ma bucur pentru fiecare fumator care a luat decizia sa renunte, asta de cand am facut-o si eu acum mai bine de trei ani. Eu inca mai am momente cand imi vine sa fumez de aia entuziasmul tau ma deruteaza putin si asta pentru ca un prieten de-al meu spunea dupa doua luni de nefumat ca nu are pofta, ca ii e sila de ele, ca a fost floare la ureche si dupa inca o luna s-a reapucat...
Tine-o tot asa Sunt mandra de noi :)
Cea mai placuta schimbare pe care am remarcat-o a fost ca a disparut gustul ala nasol pe care il aveam in gura dimineata :)
PS naspa chestia asta cu codul anti-robot
Da sa stii ca nici mie nu mi-a fost greu. Cand am decis ca vreau sa ma las, am facut-o si gata. Si m-am eliberat, ca de fapt asta e, e o eliberare, de limitari, de stres, de panica aia care te cuprinde cand constati ca nu mai ai tigari.
Plus ca nu mai mirosi urat, nu iti mai miroase parul cand te duci la culcare, nu iti mai miros mainile cand duci din intamplare degetele la nas, etc.
Eu visez cateodata ca inca mai fumez, dar asta pt mine e un cosmar. Pt ca tigara e ca o inchisoare, din care intri si iesi singur, voluntar. Si gandul ca eu m-as baga singura din nou in acea inchisoare ma terifiaza.
faza cu visatul ca fumezi am mai auzit o. mie nu mi s a intamplat asta :)
M-am regasit in descrierea obsesiei pentru par. Ca solutie pentru ingrasarea parului (plus un pic de volum!) recomand clatirea dupa spalare cu un ceai (decoct) din urzica si brusture (poti adauga si nuc pentru nuanta). Rezultatele sunt multumitoare.
Eu inca nu m-am lasat. Pentru ca nu m-am apucat. :-)
Post a Comment