Din seria pofte ciudate: piureul orgasmatic

Tot vorbind de-a lungul timpului cu oamenii din jurul meu, mi-am dat seama ca sunt un picut ciudatica cand vine vorba despre pofte. Cei mai multi au categorii largi de mancaruri de care le e pofta din cand in cand: ceva dulciuri, muraturi, o friptura... Mie poftele imi vin legate de ceva foarte precis, de obicei niste combinatii intamplatoare. Si folosesc intamplatoare cu sensul cel mai propriu.

Ca in seara asta, brusc as fi mancat piure de cartofi amestecat cu sosul de la salata de rosii! Intelegeti acum de ce zic gusturi ciudate pentru combinatii intamplatoare? Parerea mea este ca astea sunt cele mai bune, iar combinatia de piure cu rosii e poate la fel de buna ca painea muiata in sucul care ramane din salata sanatoasa de vara - nu pot sa zic vreodata ca ma satur, ca se termina pofta, de obicei se termina doar spatiul liber din stomac.

Si ce era sa fac, trebuia sa imi potolesc pofta, corect? Fuga repede la Primavara, cumparat cartofi, unt, lapte, o cutie de Almette cu verdeata si patru cotlete de porc (de porc, da, ce-are?) toate transformandu-se in aproximativ jumatate de ora intr-o cina absolut copioasa, simpla, lipsita de orice fitze.

Cotletele de porc, foarte usor: le-am spalat bine, le-am sarat si piperat si le-am trantit pe gratar cu putin unt. Nimic mai simplu.

Piureul orgasmatic, hmmmm, se prepara dupa cum urmeaza:
1. Se curata cartofii si se spala bine, se taie cubulete.
2. Se pun la fiert intr-o oala, cu apa doar atat cat sa depaseasca doua degete nivelul lor. Trebuie lasati sa fiarba bine, bine, pana se sfarama in bucatele.
3. Odata fierti, se scurge toata apa si se piseaza.
4. Primul lucru pe care il adaug eu este untul - daca am, sa zic vreo 8 cartofi de marime medie, pun jumatate de pachet de unt. Cartofii sunt inca fierbinti si se topeste imediat. Nu-i face, insa, sa-si piarda aspectul si gustul "prafos" asa ca trec la pasul 5.
5. Torn lapte. Din ochi. Amestec si nu ma opresc decat in momentul in care piureul este moale si daca il gust se topeste pur si simplu si aluneca pe gat.
6. Mai adaug (uneori, doar) o lingura de Almette cu verdeata.
7. La final pun sare si foarte putin piper proaspat macinat.

Combinatiile sunt infinite, de la cele mai putin obisnuite precum cea gustata de mine asta seara, pana la clasicele "cu ceafa de porc", "cu gujoane de pui", "cu muchiulet de vita in sange".