Cum am gatit la patru maini

Cineva din viata mea ma inspira intotdeauna sa gatesc simplu, curat si cu mult suflet. Nu e un gurmand, nu se pricepe deloc la mancare sau gatit - la asta din urma cel mai putin, zice mereu ca are doua maini stangi. Se pricepe cel mai bine sa guste si deguste, sa aprecieze sau sa critice, spune mereu adevarul si ma incurajeaza de fiecare data.

Ce am descoperit saptamana trecuta cu cineva alaturi, a fost ca doua maini stangi pot sa ajute mult in bucatarie. Sub indrumari atente si cu explicatii amanuntite, cineva poate sa devina un invatacel bun. Pentru ca rade si se bucura la fiecare cartof curatat atent pentru ca a mai invatat ceva nou. si zambetul ala aduce bucurie, si bucuria se transforma in suflet, iar mai mult suflet pentru hrana transforma o cina banala intr-un ritual de iubire.

Retetele in sine nu sunt mare scofala, le poate face oricine: muschiulet de porc la cuptor cu legume si sos de branza si prajitura cu visine. Atat de simple ca la felul principal nici nu am cantitati sa dau, o sa incerc sa descriu cat mai amanuntit ce am facut.

Muschiuletul de porc l-am dat cu sare, putin piper proaspat macinat si ierburi de Provence, l-am pus in vasul iena. Pe langa el am adaugat legumele: morcovi taiati felii, cartofi taiati in cuburi mari, ciuperci proaspete si varza de Bruxelles. Am pregatit un amestec de ulei de masline si ierburi de Provence (da, da, am devenit un freak fan!), cam cat sa acopere muschiuletul, am adaugat si un pic de apa. Vasul l-am acoperit cu folie de aluminiu si l-am bagat la cuptor. Cred ca a durat vreo ora pana a fost gata, ma mai uitam din cand in cand. Bineinteles cand il scoteam la verificari auzeam mereu "miroase ucigator! cand este gata?".


Sosul de branza eu il fac asa: o cutie de smantana rasturnata intr-o craticioara, pe foc mic pana incepe sa faca bulbuci (aidca sa fiarba). Adaug putina branza cu mucegai, nu foarte multa ca il amaraste rau si cam jumatate de cutie de Almette cu verdeata. Las pe foc pana cand se omogenizeaza totul si incepe sa se simta la lingura ca se intareste putin.


Prajitura cu visine, reteta de la mama a iesit absolut dementiala. Galbena si pufoasa, proaspata si racoritoare.., mai, mai sa uitam ca eram intr-o zi cumplit de geroasa de iarna.

Am folosit pentru o tava de vreo 20 x 30 cm: 11 oua de tara, 11 linguri de zahar, 11 linguri de faina, 1 pachet de unt, 1 plic de praf de copt, visine de la congelator (puse de mama asta vara, dar e posibil sa mearga si cu din alea din compot) si zahar pudra.
Procesul in sine presupune urmatorii pasi:
1. Separi albusurile de galbenusuri.
2. In bolul in care ai albusurile, adaugi zaharul si bati cu mixerul cat ai rabdare de mult, trebuie sa creasca si sa stea cat mai teapan pe paletele de la mixer - ca la bezele.
3. Bati si galbenusurile, dar nu cu atata sarg. Trebuie doar sa se omogenizeze bine. Le rastorni peste albusuri si continui sa amesteci.
4. Untul il topesti la foc mic si il adaugi si pe el la compozitie, continuand sa amesteci. Nu conteaza daca e cald inca, eu l-am pus de-a dreptul fierbinte si nu a avut nimic.
5. Adaugi faina. Daca nu folosesti mixer, pune-o "in ploaie" - asa mi-a explicat mama cand mi-a zis reteta. Adica trebuie sa o presari, mai degraba, ca sa eviti formarea cocoloaselor de faina. Daca ai mixer, dai inainte cu lingura, nici urma de cocoloase.
6. Tot aluatul bine omogenizat il pui in tava, cat mai uniform. Tava o pregatesti in prealabil - ori pui hartie de copt, ori o tapetezi cu faina - asta inseamna ca o ungi pe fund si pe margini cu unt sau ulei, pui doua linguri de faina si o scuturi astfel incat sa se formeze un strat subtire de faina.
7. Pui visinele din loc in loc. Cat de multe sau de putine, dupa gust.
8. Bagi la cuptor, foc mediu, 20 de minute si e gata.
9. Scoti si pui zahar pudra pe deasupra. Dupa ce tai si pui pe farfurie, arata cam asa:

Stiu, la prima vedere nu pare sa semene cu cina romantica clasica. Dar noua nu ne plac lucrurile facute ca in filme, asa ca am savurat si ne-am bucurat.