Aici, acolo

Cine ma cunoaste si ma asculta, stie. Cine nu, poate sa afle acum si aici. Nu e asa o mare scofala si mai ales nicio fitza sa locuiesti intr-o tara din Asia. Viata merge mai departe lin sau dificil cand faci o astfel de schimbare, diferenta insa, nu vine din mediul inconjurator, ci din tine. Iti iei din locul respectiv ce ti se potriveste tie si te adaptezi cu usurinta. De murit, nu moare nimeni. De inviat...nu stiu ce sa zic, ardeii iuti te readuc la viata, dar trebuie sa mai fi avut macar un strop in tine inainte sa-i consumi.

Cand merg in Thailanda la cumparaturi dureaza toata tura maxim un sfert de ora (nu pun drumul catre supermarket, alte 20 de minute). E totul extrem de simplu pentru mine pentru ca nu am de unde sa aleg dupa pofta inimii mele de romanca.

Vreau carne, bine, am de ales intre piept de pui, copanele de pui sau halci mari de carne de porc. Asta in zilele bune, cand sunt toate trei disponibile, pentru ca cel mai des sunt numai doua in raft, dintre care una nu-mi miroase a bine si pierde din start sansa de a fi inclusa pe bonul de la casa. Vreau peste, ok, gasesc peste dar nu fac mofturi mai departe de "sa fie proaspat" ca oricum nu pot sa aflu ce peste, cat e de grasa/slaba carnea. Vreau branza, nu avem. Vreau pastarnac, nu exista. Practic, acolo gatesc in functie de ce gasesc la magazin si piata, niciodata dupa ce am pofta.

In Romania situatia e un pic diferita, cu avantaje si dezavantaje. Pregatitul unei cine dureaza o zi intreaga, daca nu mai mult. Mai intai incep sa-mi imaginez ce as putea pregati. Mi se intampla foarte rar sa imi vina in cap o reteta, sa o caut pe internet si sa fac lista de cumparaturi dupa ea. De cele mai multe ori zboara tot felul de arome si gusturi, se combina, apoi apare un nou ingredient care daca se intelege bine cu restul ramane, daca nu pleaca mai departe. Toata nebunia se termina cu o intrebare: "ce-ar fi daca...?" sau "ce gust ar avea...?".

Etapa doi este lista de cumparaturi; practic toti fluturii care s-au jucat mai devreme, se aseaza cuminti pe hartie si impreuna plecam la magazin. Acum ca am avut o pauza de trei luni, haosul de prin supermarketurile din Bucuresti ma amuza, dar nu am cum sa uit cat de mult ma enervau aglomeratia, zgomotul, lipsa diverselor ingrediente etc. Am fost de doua ori intr-o saptamana la cumparaturi serioase, nu am scapat sub jumatate de ora de plimbat, cautat, intrebat. Sunt inca intr-o stare de calm.

Costul aventurilor in cele doua locuri? Principiul e cam asa: platesti aceleasi preturi, dar cheltui mai putin. Pare surprinzator, poate lipsit de logica. Nu. Am testat - cu cat temperatura e mai ridicata intr-o tara, cu atat nevoile sunt mai mici. Un singur rand de haine si incaltari, ambele lejere, foamea apare mai rar, poftele le uiti pentru ca stii ca oricum nu ai cum sa ti le satisfaci. Nu mai zic de show-off ca n-are loc pentru ca nu ai spectatori.

Una peste alta, pentru mine sa fiu din nou aici si sa ma pot juca in voie e un motiv de bucurie. Deocamdata ma bucur de micile placeri romanesti, precum cartofii noi prajiti si garnisiti cu mult marar tocat. Si nu gatesc thai, nici macar la cerere.