Mangostine - Regina fructelor

Nici nu sunt sigura ca mai auzisem numele pana nu m-am apucat sa ma documentez despre plantele, legumele si fructele disponibile in Thailanda. A doua zi am avut norocul sa gasesc la Tesco, supermarketul de unde se aprovizioneaza toti farangii de pe insula. Am zis sa incerc, ca nu se stie cand mai am ocazia - pe tarabe nu am vazut niciodata pana acum.


Au mai stat inca o zi in frigider si mi-am adus aminte, ia hai sa vad ce e de capul lor. Arata precum niste vinete mici, mici, doar ca au coaja mult mai inchisa la culoare si mai tare. Nu e lemnoasa, se taie relativ usor cu un cutit. Ma asteptam sa fie coaja mai subtire si interiorul mai consistent din punct de vedere cantitate. Ei bine, nu, inauntru gasesti pulpa alba, aranjata frumos in feliute, cam ca la o portocala dar atat de mica, incat nu-ti poti da seama de la primul fruct ce gust are sau daca iti place. Le-am halit pe toate sase, abia dupa primele doua am inceput sa simt ca lesin de pofta si ca am facut o miscare gresita sa cumpar numai atatea.

Consistenta pulpei seama un pic cu a unei prune bine coapte, gustul insa este mult mai exotic. Foarte parfumata si dulce-acrisoara, m-a cucerit pe loc si a devenit Regina Fructelor la mine in cap.

Am aflat ulterior ca nu e doar la mine in cap, ca asta ii este "porecla" si ca e un fruct cumva controversat si foarte scump pe pietele importatoare - in Statele Unite se vinde un fruct cu 4-6 dolari. Tot acolo a fost interzis importul o vreme, producatorii din diferite state suspectand ca Regina este responsabila pentru raspandirea prin livezile lor a unei insecte Drosophila suzukii, insecta ce a devastat culturi intregi de fructe si berries, in special in statul Oregon.

Se vehiculeaza si o poveste pe internet cum ca Regina Victoria, afland despre existenta fructului, a oferit un premiu de 100 de pounds oricui i-ar fi adus la castel un fruct proaspat. O legenda draguta si ca in cazul oricarei legende, se pare ca nu exista niciun document oficial care sa o sustina.