Legume thailandeze

De când a plecat Brăduţ în jurul lumii am mâncat o singură dată carne. Mi-am făcut o porţie zdravănă de pui şi cartofi cu susan, din care am gustat imediat ce am scos-o din cuptor. Apoi a stat liniştită trei zile pe raftul frigiderului, probabil sperând să mă întorc la ea şi să ne continuăm relaţia de amiciţie. Nu s-a întâmplat, i-am frânt inima aruncând-o la coş fără urmă de regret.

Nu mi-am propus să devin vegetariană. Mai am încă multe întrebări la care caut răspunsuri. S-a nimerit, însă, ca de două săptămâni să mănânc numai salate. Numai bine ca să-ţi arăt verdeţurile şi legumele pe care le găsesc pe tarabele pieţelor thailandeze, aşa cum ţi-am promis.

Ridichea chinezească. Originea e chinezească, ridichea creşte bine mersi în zona de nord a Thailandei. E albă şi pe dinafară şi înăuntru, un pic mai apoasă decât cea pe care o cunoşti din România şi foarte puţin iute - dacă aş măsura pe o scară de 1 la 5, ridichea românească fiind la 5 grade iuţeală, asta ajunge la maximum 1,5.

Eruca sativa, pe care o cunoşti datorită bucătăriei italiene sub numele de rucola. În engleză i se spune rocket, lucru pe care nu l-am ştiut, astfel încât prima întâlnire a mea cu racheta, aici în Thailanda, s-a produs din pură curiozitate: ah, rocket, ce-o fi asta? să iau şi eu că n-oi muri. Şi n-am murit, decât un pic, de bucurie, când am gustat acasă şi am descoperit că rocket e rucola (a se nota că îmi place la nebunie, aş ronţăi-o cum ronţăie caprele mugurii copacilor).

Nu o găsesc pe tarabele din piaţă, ci la supermarket. Sunt mai multe sortimente, unul este exact ca cea italienească, cu frunze lungi şi zdrenţuite, altul ca cel din imagine, altul ca cel din imagine dar frunzele sunt mult mai mici. Gustul este acelaşi.

Pătrunjelul este creţ, mai puţin aromat decât cel de acasă. Folosind aceeaşi scară de la 1 la 5, cel românesc fiind maximum de miros şi aromă, aş spune că acesta se situază la 3,5. Este foarte arătos, însă - se vinde la piaţă într-un mănunchi maaaare şi rotund, mai că-mi vine să-l pun glastră.

Cele de mai sus le-am combinat cu salată verde, roşii, ardei, fulgi de migdale, seminţe de susan, cubuleţe de brânză cheddar şi căteva feliuţe subţiri de şuncă, care nu e şuncă dar pe care nu ştiu cum să o numesc şi nici nu mai am ambalajul să-ţi citez de pe el (italienii o folosesc uneori la pizza, e tăiată foarte subţire şi uşor afumată - merge excelent cu rucola!). Bineînţeles, după gustul propriu am mai pus sare, piper, ulei de măsline şi de struguri.

Fulgii de migdale şi seminţele de susan în salată sunt un adaos genial, o fac uşor crocantă şi nici nu mai ai nevoie de pâine.