Un vis împlinit / Brioșe (cu adevărat) perfecte

Fac muffins din 2008, de când am primit cadou prima mea formă de la o amică din Germania. Am încercat zeci de rețete, mai dulci, mai sărate, mai pufoase sau mai turtite. Niciodată nu am fost satisfăcută 100%, indiferent de ce mi-au spus prietenii pe care am făcut teste. Sigur, multe dintre ele au fost foarte bune, iar la toate s-a simțit diferența față de brioșele făcute în serie pe care le găsești în cafenele, brutării etc.

Cu toate astea, eu aveam în cap o textură anume pe care-mi doream să o obțin – nu pufoasă, nu îndesată. Vroiam o brioșă cu găuri neregulate la interior și bombată vizibil numai în centru, ușor crăpată la coacere.

În ultima vreme aproape că m-am dat bătută, nu mai speram să găsesc formula ideală. Întâmplarea a făcut ca ieri să vorbesc pe messenger cu o amică, fostă colegă, cu care nu mai vorbisem de cel puțin 4 ani. Mi-a povestit despre pasiunea ei pentru prăjituri, eu i-am destăinuit obsesia mea pentru gătit, am ajuns la rețete și mi-a turnat rapid una de madlene și una de negresă. Mă ardeau mânuțele aseară, le-aș fi testat pe amândouă în ciuda orei înaintate. Am cumpănit mai bine, însă (oare oi fi fost eu?) și am amânat pentru dimineață ca să am lumină naturală, să le fotografiez.

Știu că-mi făcea mama madlene când eram mică și că-mi plăceau. Dar nu-mi amintesc gustul și ăsta a fost motivul pentru care le-am tăiat de pe listă – pur și simplu nu este o provocare suficientă pentru mine dacă nu-mi pot imagina/aminti un gust. Am răsfoit câteva minute blogul cu rețete recomandat de amica mea și mi-au picat ochii pe una de brioșe. Cu totul diferită de ce-am încercat până acum, mi-am zis că trebuie, trebuie să fie aia bună. Am simțit că voi coace brioșele mele perfecte, că vor fi identice cu cele pe care mi le imaginez de atâta vreme.

Și au fost!!! A fost rețeta câștigătoare, atât de bune au ieșit încât imaginația mea este picată la pământ, umilită de cât de neputincioasă a fost în fața realității.

Bine, gata cu vorbăria, să-ți spun și rețeta brioșelor perfecte. Îmi cer scuze că unitățile de măsură sunt așa amestecate, nu am apucat în entuziasmul meu să le cântăresc pe toate (dacă vrei să faci asta, uite aici un convertor).

Ingrediente:

250g de făină

120g zahăr (dacă-ți plac dulci, dulci, poți pune 150g)

1 cup smântână

2 ouă

1/3 cup ulei

2 lingurițe de zeamă de lime/lămâie

2 lingurițe praf de copt

1 lingură de smochine albe*

2 linguri de cantalupe confiat*

* stafidele și cantalupe confiat am avut eu la îndemână, tu le poți înlocui cu orice altceva - fructe proaspete, congelate, bucăți de ciocolată albă sau neagră etc.

Mod de preparare:

1. Încălzește cuptorul la 180 de grade Celsius și pregătește forma cu hârtiuțele aferente.

2. Dacă folosești smochine și fructe confiate, pune-le la înmuiat jumătate de oră.

3. Amestecă într-un vas uleiul, ouăle, smântâna și zeama de lime/lămâie.

4. În alt vas amestecă făina cu zahărul și cu praful de copt.

5. Încorporează ingredientele uscate în cele umede, amestecând ușor până se leagă ușor între ele - nu exagera cu mixatul, nu trebuie să ai un aluat uniform și fin.

6. Scoate stafidele și fructele confiate pe un șervețel, zvântă-le puțin și prăfuiește-le cu puțină făină. Astfel pregătite, răstoarnă-le peste aluat și amestecă pentru ale distribui cât de cât uniform.

7. Umple fiecare hârtiuță din formă cu aluat, nu mai mult de 3/4 din înălțimea hârtiei ca să aibă loc suficient să crească.

8. Până acum cuptorul trebuie că a ajuns la 180 de grade, așa că bagă tava și coace brioșele vreme de 30 de minute. După primele 15 întoarce-o ca să aibă parte toate de aceeași temperatură.

9. Scoate tava și las-o să se răcească un pic. Când simți că e safe să pui mâna, scoate brioșele pe un grătar / tavă și așteaptă să se răcească complet (dacă poți!).

Rețeta este adaptată de pe Eat and Be Happy - merită să arunci un ochi dacă-ți place să faci dulciuri.