Am fugit de acasă pe 2 ianuarie, norocul meu că nu am abuzat de alcool în noaptea de revelion, așa cum făceam în tinerețe. Trei doamne mi-au vizitat țara de adopție și eu le-am fost mândru ghid prin Chiang Mai și împrejurimi. Spa-uri, masaje, shopping de artizanat, mătăsuri și bijuterii, izvoare termale, temple și peisaje incredibil de frumoase - de toate s-au bucurat din inimă și nu s-ar mai fi dat duse dacă alte îndatoriri mai omenești nu le-ar fi chemat acasă.
Printre toate de mai sus a scăpat și piața mare din Chiang Mai - le-am întrebat mai degrabă în glumă dacă vor să meargă să vadă asemenea curiozitate și mi-au răspuns cu voci hotărâte DA. Bucuria mea ce mai mare să le arăt bogăție de fructe, legume și ierburi. Mândră tare am mai fost de fiecare dată când m-au întrebat ce-i asta? și am știut să le răspund și posacă când nu am avut o replică mai bună decât nu știu.
Fructul ăsta m-a chinuit peste măsură. Îl cumpărase și înainte, nu ne plăcuse nici mie, nici lui Brăduț la gust - poate pentru că nu puteam spune clar dacă aduce a măr sau a pară. Fetelor le-a plăcut.
I-am mai dat și eu o șansă în cantitate exactă de 2 kg pe care nu le-am mâncat, ci le-am băgat la storcător. A ieșit un suc super răcoritor pe care l-am sorbit pe nerăsuflate. Ah, mint, m-am mai oprit un pic cât să scotocesc internetul și să aflu că pe fruct îl cheamă simpatic Jujube.
Ca să știi cum îl recunoști: e verde, de mărimea unui măr mic și necopt din România, crocant la mușcătură tot asemnea mărului, dulce acrișor la gust mai degrabă ca o pară nu prea bine pârguită. Are un singur sâmbure în centru, foarte tare, asemănător celui de piersică.
1 comment:
frumoase poze si aproape amintiri, ca noi am fost in mai, ne-a rapus caldura.
nici mie nu mi-a placut jujube. nici durianul.
sarumana de fotografii.
Post a Comment