AM UMBLAT, AM REVENIT

Am tăcut pentru că am plecat de-acasă. La marea cea mare. Pe care am salutat-o, am mângâiat-o un pic cu picioarele, dar nu am avut timp să stau cu ea atât cât îmi doream, să-i povestesc ce am mai făcut de când nu ne-am văzut, să-i ascult poveștile aduse din larg. Nu-i nimic pentru că, așa cum se întâmplă mereu între prieteni buni, nimeni nu stă să numere minutele sau cuvintele. Dragostea e mută și eternă.

Anyway, m-am bucurat de fructe de mare. Nu chiar decadent cum s-a întâmplat acum câteva săptămâni acasă, dar nici să mă vait nu aș putea.

Am cunoscut o grămadă de câini extra simpatici - frumoși și jucăuși. Nu am apucat să-i trag în poză - oricum nu cred că mi-ar fi ieșit mare lucru la cât de zglobii erau. Fără nicio jenă, însă, doamna de mai jos stătea. La mângâiat și la pozat. Stătea și vorbea: ”Ce vrei, frumoaso?”, ”Miiiiaau!”, ”Îți place scărmăneala?”, ”Miiiiaau!”. Și tot așa, orice i-ai fi zis, ea răspundea cu un miau foarte hotărât. Altfel, frumoasă și moale foc.

Am și învățat ceva în decursul acestei plimbări: pachețelul de la Nok Air NU trebuie mâncat. Nu și nu, ține minte pentru când vei veni în Thailanda!

Revin cât de repede să-ți povestesc cum am transformat o clasică mâncare de fasole cu numai 2 ingrediente exotice. Până atunci, te las cu trăznăile de mai jos, rezultatul unui photo session aproape spontan ce a avut loc ieri la noi în grădină.

Mulțumesc și pe această cale fotografului meu personal, Brăduț Florescu, pentru că știe cum să mă învârtă pe toate părțile și să scoată ce-i mai frumos din mine.