Lângă casa în care stăm acum, la vreo 200m, în câmp deschis, e o mâncătorie. Ce, nu ştiţi ce e aia? Un loc mult prea simplu pentru a fi numit restaurant, dar prea complex pentru a-i spune stand cu mâncare. O familie care locuieşte în apropiere, şi-a construit această şandrama, cu bucătărie dotată cu tot ce-i trebuie, cinci mese, frigider cu băuturi răcoritoare, televizor (la care, bineînţeles se uită familia, nu clienţii). Doamna Noi găteşte excelent cele zece feluri de mâncare din meniu, niciunul dintre ele nedepăşind 60 bahti (6 lei) - fapt pentru care este plin la prânz şi seara, mai ales cu ruşii long-termeri care au ocupat satul anul ăsta.
Dacă ne-am prins şi noi că e chiar o şmecherie să mergi la Noi să mănânci, pentru că e bun şi ieftin şi aproape de casă, facem asta, aproape zilnic. Ne impiedică din când în cănd lenea maximă sau vreo idee creaţă care-mi vine mie, care rezultă invariabil în ceva bun de măncare. Mai bun decât la Noi.
Ceea ce s-a întâmplat şi acum două seri, când scriam pe FB că am dat din nou lovitura cu o reţetă. La 21.15 seara mi-am dat seama că nu am mâncat mare lucru în ziua aia şi am dat să mă ridic, să merg la mâncătorie. Un Phat Thai ar fi mers ca focul. Doi paşi am reuşit să fac, timp în care am vizualizat ingredientele de care dispuneam în propria bucătărie: cartofi, morcovi, ton la conservă. Pot să fac ceva cu astea, ca să nu mă mai deplasez la ora asta?
Da, am putut, a fost foarte simplu şi rapid şi extraordinar de gustos. Ca să nu fiu deceiving, lista completă de ingrediente a fost asta: 3 cartofi de mărime medie, 1 morcov mare, 1 conservă de ton, 1 ou, ulei, muştar, 1 lime şi câteva măsline verzi.
Ce-am făcut, a fost să imaginez o salată de cartofi cu ton. Părea foarte seacă doar aşa, drept urmare au intervenit morcovul pentru culoare, maioneza şi măslinele verzi pentru un plus de gust.
Ca să obţin bunăciunea din imagine am procedat aşa:
1. Am curăţat cartofii şi morcovul, i-am tăiat pe primii cubuleţe, pe ultimul rondele şi i-am pus la fiert.
2. Cât timp au fiert, am pregătit maioneza. Dintr-un singur ou, cu puţin muştar, la final am adăugat zeama de la jumătate de lime (mic, mic, cel mai mic pe care l-am văzut până acum).
3. Cartofii şi morcovul s-au fiert, am scurs bine apa şi i-am lăsat 5 minute să se răcorească.
4. Am pus peste ei tonul din conservă, maioneza şi zece măsline verzi tăiate pe jumătate.
5. Am amestecat bine totul şi am adăugat sare după gustul meu. Voi puneţi după al vostru.
Şi gata! Am mâncat cu mare poftă, a fost atât de bun că azi am făcut-o din nou. Îmi place la nebunie.
Tip:
- puţină maioneză, numai cât să îi dea savoare, nu să înece ingredientele! E mai gustos şi mai sănătos.
- dacă aveţi răbdare, e mai bună rece.
2 comments:
si facut! :)
am adaugat un pesto de patrunjel cu multa lamaie in el si a mers de minune!
te pup dulce!
Genial! Asa imi place, se ia reteta si se imbunatateste!
Eu nu-mi permit pesto aici :-(
Post a Comment