31 August 2011

Prăjitură cu papaya

Nu mâncasem niciodată papaya până sâmbăta trecută. Ştiam cum arată, îmi plăcea mult culoarea portocalie, însă nu aveam idee cât de gustoasă este. M-am ferit mereu să cumpăr pentru că nu eram sigură cum trebuie să verific fructul că e proaspăt şi copt bine.

Norocul meu că sâmbătă am fost la piaţă cu cealaltă Elena, care stă de 11 ani în Thailanda, deci e expertă deja în fructe şi legume exotice. Ce mi-a explicat ea: că papaya trebuie să fie puţin moale când apeşi cu degetul pe coajă, iar la capătul unde a avut codiţă trebuie să fie încă verde.

Şi uite aşa am îndrăznit, am cumpărat, am mâncat. A urcat rapid în topul preferatelor, e moale şi dulce şi parfumată. Parfumul parcă se intensifică atunci când foloseşti fructul la prăjituri, cum am făcut eu.


Ştiu că cineva aşteaptă reţeta, aşa că nu o mai lungesc. Compoziţia de cocă a fost cea de la prăjitura cu vişine: 6 ouă, 6 linguri de unt topit, 6 linguri cu vârf de făină, 6 linguri rase de zahăr brun. Plus 1 pliculeţ de praf de copt.

Am bătut (oarecum spus, dat fiind că nu am mixer) albuşurile cu zahărul până acesta s-a topit. Peste ele am turnat gălbenuşurile bătute şi ele un pic şi apoi toate celelalte ingrediente, amestecând până compoziţia a fost uniformă.

Aluatul aşa preparat a luat drumul tăvii (rotundă, cu fund detaşabil) şi a fost împănat cu bucăţele de papaya rostogolite prin făină. Poţi renunţa la făină, papaya e mult prea grea ca să funcţioneze trucul. S-a dus toată la fund.

Aşa că atunci când a fost gata (20 de minute la 180 de grade) am făcut nişte giumbuşlucuri şi am reuşit 1) să scot prăjitura din tava fierbinte şi 2) să o întorc cu fundul în sus. Bucăţelele de papaya s-au ridicat, aşadar, la suprafaţă.

Am turnat glazură de ciocolată pe deasupra. Din belşug! A dat pe lângă, motiv pentru care mi-am tot lins degetele. A intrat şi în aluat, făcând prăjitura şi mai yummie.


Nu te aştepta să semene cu prăjitura cu vişine. Asta cu e mai parfumată, cum ziceam, şi cu un gust foarte intens - mai mult ca sigur de la glazură, aproape ca un tort.

28 August 2011

Cum transformi o salată obişnuită într-una "asian"


Ai castraveţi, roşii, ardei şi ceapă. Dar parcă te-ai plictisit de eterna salată de vară şi ţi-e poftă de ceva exotic. Hai să-ţi vând un pont: nu-ţi mai trebuie decât glass noodles şi sos de peşte ca să te plimbi prin Asia cu gustul şi cu gândul.


O reţetă detaliată de asian salad a la Elena ar conţine următoarele ingrediente: 4 roşii mari, 1 castravete, 1 ardei mai micuţ, glass noodles (un sfert dintr-o pungă - a mea nu ştiu câte grame avea, era de mărimea unui dreptunghi 10x20cm), câteva fire de coriandru rupte în bucăţi mici (opţional, poţi folosi pătrunjel în loc), ulei de măsline (opţional şi el) şi sos de peşte.

Pui la fiert apă şi când e aproape să dea în clocol, iei vasul de pe foc. Aşezi noodles în vas şi-i laşi acolo 5 minute. Îi scoţi şi-i scurgi bine de apă într-o strecurătoare - 10 minute sunt suficiente, ca să se şi răcească bine.

Pregăteşti legumele ca pentru salata clasică de care te-ai plictisit. Ai salata, ai noodles, n-ai de ales decât să le combini. Nu pui sare, doar sos de peşte. Dacă simţi nevoia, poţi adăuga o lingură de ulei de măsline. Amesteci totul bine şi gata, ai evadat.


Tip 1: nu te repezi să torni sos de peşte cu sticla. Foloseşte o linguriţă şi adaugă câte puţin, gustând tot timpul ca să îţi dai seama când să te opreşti.

Tip 2: conform fotografiei de mai sus, glass noodle salad merge foarte bine ca garnitură la un muşchiuleţ de porc la cuptor, pe care-l pregăteşti simplu de tot doar cu o lămâie stoarsă peste el, sare, piper şi o lingură de ulei de măsline.

Confirmare: într-adevăr, glass noodles nu se fierb!

25 August 2011

Citit, mirat, dat mai departe

1. Întrebarea pe care şi-o pun mulţi este dacă avocado este fruct sau legumă. Este fruct. Se îndoieşte cineva, însă, că roşia este o legumă? Bănuiala mea e că mai nimeni. Ei bine, este fruct şi ea, roşia.


2. Banana nu este, aşa cum s-ar putea crede, cel mai popular fruct din lume. Ea ocupă doar locul 2, după sus menţionata roşie. Dacă vrei informaţii detaliate despre cum cresc bananele, modalităţi de consum, beneficii medicale şi altele, intră pe www.banana.com.


Foto: Wiki Media Commons

3. Culoarea coajei de ou nu are nicio legătură cu prospeţimea şi calitatea. Ouăle albe vin de la găinile cu pene albe (inclusiv cele de lângă urechi), iar cele maronii de la găinile cu pene roşii/castanii. Acestea din urmă mănâncă mai mult, de aceea şi ouăle care au coaja maronie sunt mai scumpe.


Când mai găsesc îţi mai zic aici sau pe pagina de Facebook.

23 August 2011

Brioşe cu ciocolată şi cereale

- Ce-mi dai bun?
- Nimic.
- Nu avem nimic dulce în casă???
- Nu.
- Poate mai faci şi tu o prăjitură, ceva...

Ultima propoziţie era însoţită de atâta speranţă că nu m-am putut abţine şi iar m-am apucat de gătit la 8.30 seara. Brioşele urmau să fie simple, doar cu bobiţe de ciocolată. Surpriză, însă, nu mai aveam suficientă făină - am uitat că 1kg s-a dus dintr-un foc la pâinile cele rotunde şi umflate. Parcă era prea de tot să pun făină integrală.

Ce mă fac, ce mă fac? Mă fac inventatoare de reţete, că aşa se pare că-mi stă bine (aş vrea când mi se va picta portretul, pentru a rămâne mărturie generaţiilor viitoare, să fiu surprinsă într-unul dintre momentele astea de iluminare, eu pocnindu-mă peste frunte sau eu cu degetul indicând un bec din acelea stupide care-ţi spun că personajul a fost lovit de inspiraţie). N-am făină, dar tocmai ce am cumpărat cereale pentru micul dejun şi mi-aduc aminte că Raluca mi-a povestit cum le foloseşte ea la nişte prăjituri. Deci se poate, hai să-i dăm înainte.

Şi i-am dat bine mersi şi au ieşit "cele mai bune mufine pe care le-ai făcut vreodată" după cum au răsunat laudele prin casă.


Ingrediente pentru brioşe: 200g făină, 100g fulgi de ovăz, 100g zahăr, 3 ouă, 120 ml lapte, 1/3 pachet de unt, 1 măr, 1 linguriță praf de copt, 1 linguriță bicarbonat de sodiu, 3 linguri boabe de ciocolată neagră..

Ce-am făcut cu ele? Am urmat toate regulile despre care ţi-am povestit aici ca să obţin aluatul şi le-am copt 20 de minute la 180 de grade.

Ingrediente pentru glazură: 50g unt, 100g boabe de ciocolată.

Ce-am făcut cu ele? Le-am topit împreună întru-un castron la bain-marie (nu-mi vine a crede că folosesc acest cuvânt!).

Cea mai uşoară metodă de a glazura brioşele: după ce s-au răcit, iei câte una şi o mozoleşti cu partea superioară în glazură. Nu apeşi prea mult, doar o învărţi bine prin ciocolată şi o ridici brusc - ai şanse să se formeze şi un moţ sexy.


Tip: păstrează brioşele glazurate în frigider. Valabil numai în cazurile în care mai rămâne vreuna peste noapte.

17 August 2011

A fost o zi bună

M-am trezit devreme (comparativ cu orele 12 la care m-am dat jos din pat în ultimele zile cât am fost răcită) şi am frământat pâine. Am descoperit reţeta perfectă, ghici unde! La mine pe blog, am folosit-o acum doi ani o singură dată ca să fac pâinici mici, mici. Acum mi-au ieşit două pâini maaari, rotunde şi pufoase.



Apoi am pregătit pentru prânz file de porc cu sos de ciuperci si piper. Carnea am pus-o în tavă, la cuptor, doar cu sare, ulei de măsline şi puţină apă (30 de minute la 180 de grade). Sosul mi-a luat ceva mai mult timp. Sinceră să fiu, nu ştiam ce fac, ştiam doar ce vreau să iasă. Am curăţat 5 căţei mari de usuroi şi i-am tocat mărunt. La fel am procedat cu o ceapă mică. Le-am pus la călit în tigaie (o lingură de ulei e suficient) şi când s-a înmuiat ceapa am adăugat ciupercile - spălate şi tăiate cubuleţe. Au stat toate pe foc 10 minute până le-am răcorit cu lapte şi le-am tapetat cu făină. Vorba vine tapetat. Am turnat lapte, apoi am pus o lingură de făină. Am amestecat. De trei ori am repetat procesul ăsta până mi s-a părut că e suficient. Apoi nu am mai făcut nimic, doar am supravegheat şi sosul a scăzut. Nu mă întreba cât. Cât am considerat eu că e bine. La final am adăugat sarea şi piperul şi puţin chilli uscat.


Ca să echilibrez situaţia usturătoare am asortat şi o salată de castraveţi foarte uşoară şi răcoroasă. Am prins-o din zbor de la Mitinita şi am adaptat-o după bunul obicei (nu-mi place oţetul, de exemplu, aşa că-l înlocuiesc ori de câte ori e posibil). Mie mi se pare că seamănă cu tzatziki, dar ce ştiu eu, că ultima oară am fost în Grecia acum opt ani. Am tăiat, deci, un castravete în felii subţiri, l-am sărat şi l-am lăsat la deshidratat 30 de minute pe un prosop de hârtie. Trei fire de ceapă verde au fost măcelărite, la fel şi o mânuţă de fire de mărar proaspăt. Am amestecat toate ingredientele cu trei linguri de smântână şi le-am stropit cu zeamă de limetă.


Acum că Brăduţ cântă la chitară mi se pare momentul perfect să încerc biscuiţii Deliei. Am banană, am mere, am făină, am ouă, am chef. Presimt că va fi o seară bună.

16 August 2011

Banana bread - first shot, first success



Cum spui banana bread pe româneşte? Pâine cu banane? Chec cu banane? No idea. A mea este pe limba lui Shakespeare banana bread with chocolate chips. Sună bine, arată excepţional şi dacă urmăreşti instrucţiunile pas cu pas îţi iese şi ţie la fel, la fel.

1. Trebuie să încingi cuptorul la 200 de grade Celsius.
2. Iei o tavă de chec şi o ungi bine pe interior cu unt - peste tot, până sus pe margini.
3. Măsori ingredientele şi le ţii la îndemână pe masă:

  • 220 grame de făină
  • 110 grame zahăr
  • 1/2 linguriţă de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriţă de praf de copt
  • 1/4 linguriţă de sare
  • 3 banane foarte, foarte coapte pisate precum cartofii pentru piure
  • 1 linguriţă de suc de lime sau lămâie
  • 120 grame de unt
  • 1 lingură de lapte sau lapte bătut
  • 2 ouă - le baţi numai puţin de tot
  • fulgi de ciocolată - eu nu-i cântăresc niciodată, pun la ochi; de dragul preciziei să zicem în cazul de faţă 2 linguri
4. Amesteci într-un castron făina, sarea, bicarbonatul de sodiu şi praful de copt. Pui deoparte.
5. Într-un alt recipient amesteci bananele strivite cu laptele şi sucul de lime. Pui deoparte.
6. Foloseşti un al treilea bol pentru a bate untul cu zahărul până obţii o pastă omogenă, foarte deschisă la culoare. Zahărul nu este încă topit în stadiul ăsta dar nu-ţi face griji de el.
7. Pui cele două ouă şi amesteci până sunt integrate perfect în peisaj.
8. În acest al treilea bol, unde ai amestecat untul cu zahărul şi ouăle, începi să adaugi alternativ făina şi piureul de banane. O treime din făină şi amesteci. O treime de piure si amesteci. Tot aşa până ai integrat conţinutul tuturor bolurilor.
9. Arunci şi fulgii de ciocolată şi îi învârţi bine ca să-şi găsească locul perfect în compoziţie.
10. Răstorni aluatul în tavă, îl distribui uniform pe toată lungimea ei.
11. Bagi la cuptor pentru 50 de minute - setează temperatura la 180 de grade Celsius!
12. Când a expirat timpul, faci testul cu scobitoarea (sau cu un cuţit) - iese curată înseamnă că scoţi tava din cuptor, nu iese curată o mai laşi câteva minute.
13. Laşi pâinea/checul să se răcească înainte să îl tai. Mie ăsta mi se pare cel mai dificil moment. Aseară am jurat în gând că nu mă ating de el vreme de o oră şi în secunda următoare i-am desprins un colţişor. Pe care l-am mâncat.

04 August 2011

Update la brânzica de vaci

Dacă eşti prea leneş sau nerăbdător, am aflat şi am testat o metodă mai rapidă decât asta de a face brânzică de vaci acasă.
Pui laptele pe foc şi când începe să fiarbă storci în el sucul de la o lămâie (jumătate de lămâie dacă foloseşti ca bază puţin lapte). Merge cu lapte pasteurizat, merge şi cu sucul de la lime. Se separă imediat, nu trebuie să mai aştepţi cele 24 de ore la care făceam referire. Pui în săculeţul de tifon la scurs şi ai gata brânza mult mai repede.

Mulţumesc, Delia!

Pâinică siciliană

Am cuptor şi mă joc cu el de parcă nu am mai văzut asemenea maşinărie în viaţa mea. Mi-a intrat mai nou în cap să încerc tot felul de reţete de pâine. Am început cu pâinicile siciliene azi-noapte pe la 1. Sunt foarte uşor de preparat şi sunt bune de tot, mai ales calde.

Ai nevoie de 250g făină, 1 linguriţă de drojdie uscată, 1 linguriţă de sare, 2 linguri de ulei de măsline, 100 ml apă minerală carbogazificată şi ierburi - rozmarin, oregano, pătrunjel, depinde ce ai prin casă. Ierburile nu sunt obligatorii.

Amesteci făina cu drojdia şi cu sarea şi adaugi apa minerală puţin câte puţin. Pe măsură ce frămânţi aluatul adaugi ierburile şi uleiul de măsline. Mie mi-a luat zece minute până am obţinut un aluat suficient de elastic (se lipeşte numai puţin de tot de suprafaţa pe care-l frămânţi). Imediat ce s-a întâmplat asta m-am oprit, l-am împărţit în opt bucăţi (cât de cât egale, nu e nicio regulă) pe care le-am transformat în turte. 


Am tapetat tava de la cuptor cu făină, am pus turtele de cocă pe ea, le-am stropit cu puţin ulei de măsline, piper şi oregano şi le-am lăsat să se odihnească zece minute. Apoi le-am băgat la cuptor unde au fost gata în alte zece minute.


Patru dintre ele au dispărut încă din vremea când erau calde. Dimineaţa am apucat şi eu să gust la micul dejun - o minune cu unt şi puţină sare. Dacă nu pui ierburi în compoziţie sunt demenţiale cu miere sau dulceaţă. Să mai zic că dacă torni un pic de ulei de măsline mănânci până crăpi? N-ar fi frumos din partea mea, mă abţin, deci.


01 August 2011

Cină în familie

Nu am fost acasă în ultimele trei săptămâni, motiv pentru care nu am mai combinat nimic în bucătărie. Am colindat pe vulcani, insule pustii, râuri şi lacuri din Sumatra. Am învăţat despre oameni, mâncare, muzică, animale şi natură mai mult decât în ultimii doi ani la un loc. Mai ales despre mâncare o să povestesc când termin de prelucrat fotografiile. Până acolo, însă, raportez că am inaugurat masa din căsuţa nouă.

Diana, Elena şi Laurenţiu sunt familia noastră din Chiang Mai. Ei ne-au ajutat să ne mutăm, să ne găsim casă, să ne orientăm. Până apar ocaziile în care să ne luăm revanşa cu adevărat, i-am invitat la cină aseară. Masă mare cu aperitiv, fel principal şi desert. Cum m-am priceput şi eu mai bine.

Am început cu brânzica de casă. O parte am combinat-o cu smântână, alta cu mărar şi ardei gras. Sună banal, dar aici unde brânza de vaci nu se găseşte pe toate drumurile, să o incluzi la aperitiv e chiar nebunie culinară.

Tot la aperitiv am avut pastă de ciuperci cu maioneză şi usturoi. Adică am opărit ciupercile, le-am tocat mărunt, le-am amestecat cu maioneza creaţie proprie şi am băgat totul la blender. A fost super-super bună, hitul serii. A fost, că acum nici mirosul nu se mai zăreşte.

Am continuat cu pui şi cartofi la cuptor acompaniaţi de o salată sănătoasă cu de toate. Cartofii i-am tăiat felii şi i-am aşezat ca pe o salteluţă în tavă - peste ei au dormit pieptul şi pulpele învelite cu mirodenii: sare, piper, chilli uscat şi oregano. Şmecheria a venit cu ultimul strat - ceapă tăiată subţire, macerată jumătate de oră în zeamă de lime, ulei de măsline şi sare.

La desert, surpriză mare: brioşe! :-). Am modificat reţeta, însă - am pus miere şi fulgi de ciocolată. Yum, yum.

Un singur dezavantaj are dining-ul: nu are lumina bună de poze.
În rest, masă imensă, scaune comode. Plus că se curăţă uşor.




După ce au plecat invitaţii, ne-am aşezat la o şuetă şi am adormit.
Foto: Brăduţ Florescu.