30 December 2009

Vinete mici, mici

Pana acum le stiam din poze si ca o obsedata ce sunt visam sa le vad si-n realitate si mai ales sa le testez. Sunt cat se poate de reale - vinetele mici, rotunde si mov. Sunt mai tari decat ce cunoastem noi din tara, habar nu am daca merg la musaca. Ca sa zic sincer, mie cand le vad imi vine sa le insir pe ata si sa mi le atarn la gat, asa sunt de frumoase!

Dat fiind ca: 1) sunt in vacanta, 2) tot ce e mai bun se gaseste in piata, unde doamnele sau domnisoarele nu prea se pricep sa explice in limba engleza ce sunt minunile de pe tarabe, 3) sunt intr-un loc in care lenea vine de la sine si cred ca nu te lasa nici dupa ce pleci acasa, 4) nu am cuptor, am ales metoda cea mai simpla si mai la indemana.

Taiate rondele, vinetele mici si mov le-am pus in strecuratoare, date cu putina sare. Stiam de la ale noastre ca trebuie sa se scurga din ele zeama cat sa faci o cana de ceai. Dezamagire, nu a curs mai nimic. Asa ca am mers mai departe, le-am aruncat in oala, cu un pic de ulei de palmier (nu de fitze, ci pentru ca porumbul e mai rar in Thailanda) si putina apa si le-am lasat cu capacul deasupra vreo douazeci de minute, sa se patrunda.

Am batut intr-un castron trei oua (galbene si mari ca alea de la gainile crescute de bunici, desi ele sunt cumparate de la supermarket - ori aici nu au ajuns ingrasamintele, ori au unele si mai bune, pe care romanii inca nu le importa si care fac toate ouale de incubator sa para de tara) si am amestecat vreo suta de grame de cascaval dat pe razatoare.

Tot amestecul a fost turnat peste vinete si lasat acolo inca vreo 10 minute. La final inca un pic de sare. Ar fi mers, cu siguranta, niste ierburi, pe care din pacate in momentul improvizatiei nu le aveam in casa.

Foarte natural si rapid. Ca s anu zic ca mai simplu de atat nu se poate.

06 December 2009

Dinner just for one

Am zis ca pun pauza pana plec in vacanta, pentru ca am multe de facut, oameni de vizitat, bagaje de impachetat si tot asa. Am pus pauza la invitatii, ca la gatit nu m-am putut abtine. Si mi-am dat seama ca din cand in cand e bine sa gatesc doar pentru mine, sunt mai critica in momente din astea, nu are cine sa ma laude si sa ma influenteze.

Am cam reluat tema de saptamana trecuta, ce-i drept, cu efect pozitiv pentru ca nu-i asa, practice makes perfection: salata iceberg cu muuuuulti creveti, plus creveti in unt, icre de crap proaspete, blueberry muffins, painica cu masline, vin alb si niste muzica clasica.


Crevetii aia mari si grasuni sunt cei mai buni. Am schimbat reteta, adica i-am pus in tigaie cu mult unt si cu busuioc proaspat. Abia la final am adaugat un pic de praf de usturoi si sare. O parte i-am lasat intr-un castron cu tot cu sos, iar restul i-am taiat mai mici, i-am scurs de sos si i-am folosit la salata.


Salata cu creveti e o minune, de data asta am facut dressingul cu ulei de masline si sucul de la o lamaie, sare si piper proaspat macinat. Mult mai bun si mai fresh decat cu aceto balsamico!

Blueberry muffins! THE blueberry muffins! First time ever si au fost aproape perfecte. Zic aproape pentru ca am avut eu ambitia sa le decorez festiv - va spun un secret, nu e mare scofala cu bombonelele alea de la supermarket. Nici bomboanele CIP nu mai sunt ce erau pe vremuri!

Acum ca mi-au iesit si cu afine, m-am linistit, pot sa spun si reteta. Ai nevoie de 120g unt la temperatura camerei, 100g zahar (120 daca iti plac mai dulci), 2 oua la temperatura camerei, 220g faina, o lingurita de praf de copt, forma de briose (eu am primit-o cadou dar am auzit ca se gasesc la TCM) si hartiute speciale pentru forme (de la acelasi magazin, se pare).

Ca sa obtii aluatul:
1. Intr-un castron mai adanc (ca sa nu iti sara pe toti peretii bucatar freci cu mixerul bine zaharul si untul.
2. Adaugi cele doua oua si amesteci in continuare.
3. Adaugi alternativ faina (amestecata cu lingurita de praf de copt si strecurata in prealabil prin sita) si laptele.
4. Adaugi afinele - eu le-am taiat in patru ca erau maricele.
5. Pui foitele in forma si torni aluatul cu o lingura. Cantitatile astea sunt fix pentru 12 briose.
6. Pui la cuptor, la foc potrivit timp de 25 de minute.
7. Le decorezi sau nu :-). Mie mi-a venit ideea de data asta sa nu le mai dau cu ou batut pe deasupra, ci cu sirop de grenadine (il aveam ca din intamplare prin casa, multumesc, iubitule!). Merge...ca uns!

Dupa toate astea ma simt rasfatata ca o printeza si lenesa ca o pisica!

01 December 2009

Suflet pentru Hrană Dinner Party, ediția a 3-a

Tzup-tzup-tzup...cam asa as caracteriza ziua de sambata, de dimineata pana in miez de noapte. Nu stiu de ce m-am setat atat de tare pe muffins, cert este ca imi stateau pe creieri si nu ma puteam opri. Dupa alergaturile obisnuite, curatenie, dresaj cu Sophie (ah! si filmat, ea e deja vedeta, apare la TVR), cumparaturi, iar dresaj, iar curatenie, m-am linistit un pic. Asta insemnand ca am putut sa ma inchid in bucatarie si sa pregatesc minunatiile pufoase.

Am o reteta de baza, pe care de fiecare data o combin cu diverse chestii. As putea spune ca experimentez inca, nu am ajuns la formula perfecta pentru ca, evident, fiecare ingredient pe langa schimba compozitia si imi aduce cate o surpriza. Slava cerului, pana acum, n-am reusit niciun dezastru!

De data asta, am incercat cu: whisky (nu a fost vina mea, jur!) si ciocolata, coji de citrice confiate, plus glazura de caramel pe deasupra si intr-un final, ca nu ma puteam abtine am repetat reteta cu banane. Contrar asteptarilor, nu cele cu alcool au avut cel mai mare succes, ci varianta cu citrice si glazura.

Pentru ca oamenii au fost invitati seara, nu puteam sa le cer sa vina mancati deja, ca le dau eu desertul. Asa ca am mai pregatit si niste chestii usoare, rapide - salata iceberg cu somon afumat (dressing clasic din ulei de masline, putin aceto balsamico si ierburi de Provence, ca astea mi-au picat primele in mana), salata cu creveti (pe care i-am perpelit 5 minutele in tigaie, cu un cubulet de unt), mozzarela cu rosii cherry si paine cu seminte. Ah, era sa uit "the prosciuto lollipop", cum le-a numit Oli.

Cam atat am facut eu, de restul s-au ocupat ei, prietenii, adica mi-au daruit o seara minunata, dupa cum spuneam si in postul anterior. Nimic extravagant, doar multa caldura, pentru care le multumesc.


15 November 2009

Febra de sambata seara


-->
Asa ar trebui sa arate orice zi de sambata, cu trezit fara ceas, soare mult pe cer, plimbare, lista de cumparaturi, cateva ore petrecute in bucatarie si apoi o cina absolut extraordinara, de care sa se bucure cat mai multi dintre cei dragi! Deci, ieri am avut o sambata perfecta, pot sa pun tick-tick la toate cele de mai sus. 
Nu stiu daca a fost influenta Juliei (oricare dintre cele doua) sau nu, cert este ca am avut un chef nebun si s-a vazut. Totul a iesit perfect, gustos si aratos.

Meniul s-a constituit din: supa crema de pastarnac si morcovi, orez cu pui si legume stil thai si muffins de ciocolata. Buget mic, timp activ de lucru - vreo 3 ore. 

Supa crema de pastarnac si morcovi

Pentru patru portii, ai nevoie de: 
400g de pastarnac 
2 morcovi mari
1 ceapa 
50g de unt 
5 aripioare de pui (sau un spate) din care sa faci supa - iti trebuie vreo 700ml
2 bucati de ghimbir 
o portocala 
1 legatura de patrunjel
o tigaie adanca, cu capac
blender
o oala de marime medie

Ce trebuie sa faci:
1. Aripioarele spalate bine, le pui la fiert intr-o oala. Le lasi acolo aproximativ 45 de minute, intre timp te ocupi de alte chestii. 
2. Pastarnacul si morcovul - ii cureti si-i dai pe razatoare.
3. Ceapa - o cureti si o toci marunt.
4. Ghimbirul, il cureti de coaja si-l dai pe razatoare - din cele doua bucati iti rezulta cam o lingura de ghimbir ras.
5. Portocala - de fapt ai nevoie de coaja, rasa si ea. 
6. In tigaia inalta, la foc mediu, pui untul la incins, adaugi ceapa si o lasi sa se caleasca putin. 
7. Pui pastarnacul si morcovul, calesti pret de 5 minute amestecand incontinuu. 
8. Adaugi ghimbirul si coaja de portocala si supa de pui, care pana la momentul asta sigur e gata. Pui capacul si lasi pe foc jumatate de ora.
9. Lasi sa se racoreasca un pic, vreo 15 minute si apoi, in cantitati mici dai amestecul prin blender. Rastorni, rand pe rand intr-o cratita.
10. Cand ai totul facut pasta, pui la loc pe foc, dai in clocot si adaugi trei linguri mari de smantana. Amesteci bine, pui si sare dupa cum iti place.
11. Servesti supa crema calda, cu patrunjel tocat marunt deasupra si crutoane (eu nu am avut crutoane - nu am crut sa cumpar si de facut nu mi-a iesit pentru ca aveam cuptorul ocupat cu altele ceva mai yummie).

Orez cu legume si pui – i-am zis stil thai pentru ca e pur si simplu o combinatie inventata de mine, habar nu am daca serveste vreun restaurant thailandez ceva asemanator.
Eu vroiam doar sa fac ceva cu pieptul de pui, care stim cu totii ca pe cat e de indicat in diete, pe atat e de nesuferit, uscat si atos fiind.
Pentru patru portii, ai nevoie de:
1 piept de pui mare
2 pungi de legume – am gasit la Carrefour unele Wok, combinatie perfecta cu morcovi, muguri de bambus, ciuperci, fasole verde etc.
200g de orez – eu am folosit de data asta Basmati, ca asa s-a nimerit de pe raft, la inghesuiala din supermarket m-am bucurat ca l-am apucat si pe asta.
1 ceapa
Sos dulce-acrisor
Sos de peste
50g unt
500ml supa de pui (preparata usor, ca mai sus la supa crema)
Sare
Wok
Tigaie adanca, cu capac
Cum procedezi cu toate astea?
Puiul – taiat, crestat pe ambele parti, dat cu sare si putin piper il pui pe gratar.
Orezul, trebuie preparat dupa cum urmeaza:

1. Il pui intr-un vas cu apa si-l lasi acolo vreme de 20 de minute minim.
2. Cureti ceapa si o toci marunt
3. In tigaia inalta, pui la incins untul, adaugi ceapa si o calesti 10 minute.
4. Adaugi orezul, il amesteci bine. 5 minute sunt suficiente. Il acoperi cu supa de pui, acoperi cu un capac si lasi sa fiarba pana vezi ca orezul a absorbit toata supa – vreo 15-20 minute. 


Legumele

1. In wok, la foc incins, pui o lingura de sos de peste si doua linguri de sos dulce-acrisor si rastorni pur si simplu toate legumele din punga.
2. Le calesti 5-6 minute. Nu le lasa mai mult pentru ca se flescaiesc si nu mai sunt crocante deloc.
3. Amesteci legumele astfel calite cu pieptul de pui taiat bucatele. 


Nu amesteca cele doua ingrediente rezultate, serveste-le pe fiecare intr-un bol separat si lasa-i pe invitati sa isi faca combinatia, fiecare dupa propriul gust. Poti sa ai pe masa sos dulce-acrisor intr-un castronel mic, sau chiar sos de soia – s-ar putea sa simta nevoia de asa ceva.

12 November 2009

Early Christmas

N-o sa mananc porc cu siguranta anul asta de Craciun, asa ca ce mi-am zis eu, o iau inaintea tuturor! S-a nimerit si ca nu aveau la Kaufland carne proaspata de vita (dezamagitor, ma dusesem chitita), in schimb mi-a facut asa de tare cu ochiul muchiuletul de porc...wink...wink...am bagat doua kilograme in traista. Stiti cum e, sa fie, ca nu strica niciodata.
Nu l-am facut pe gratar, nu m-am bagat la sosuri grele. Simteam nevoia de ceva light, ce sa fie, ce sa fie? Gata, il bag la cuptor pe un pat de legume si-l stropesc bine cu suc de portocale si lamaie! In felul asta Craciunul nu a fost Craciun traditional romanesc pentru ca pur si simplu l-am lipsit de ingredientele clasice - grasime, pasta de hrean, sfaraiala si miros greu.

Garnitura de legume s-a nimerit a fi combinatie de cartofi, morcovi si conopida. Toate proaspete, din piata de la Universitate (ah, da, exista o piata pe bune la Universitate, in parcare - eco! - doar sambata si duminica dimineata). Cartofii i-am luat mici, mici si i-am pus in tava la cuptor intregi (curatati in prealabil, evident). Morcovi - curatati si spalati clasic, taiati rondele. Conopida - haha, am invatat o smecherie ca sa ti se topeasca in gura la propriu, trebuie mai intai de toate sa o dai in clocot macar doua minute in apa cu putina sare.


Muschiuletul de porc, pur si simplu taiat felii, dat cu sare si putin piper proaspat macinat si asezat comod intre legume. Toata combinatia am bagat-o la cuptor, la foc mic. A durat ceva, spre o ora jumatate sa zic. Abia spre final, cu vreo 15 minute inainte sa fie gata am turnat sucul de la o lamaie si doua portocale - daca nu aveti chef de acrisor, puteti renunta la lamaie. Iese delicatesa, porc in suc de portocale. Mega fitza!


Ah, am invelit totul cu fire de marar, pe care la final le-am aruncat -- e amar, de unde si numele, dar lasa o aroma placuta in urma.

01 November 2009

Suflet pentru Hrană Dinner Party, ediția a 2-a

De data asta, tema a fost pur si simplu "picant". Cum patesc eu de obicei, ca imi schitez felurile de mancare in jurul unui singur ingredient sau a unei idei venite de aiurea.

Am gasit la supermarket ardei iuti si mi-am adus aminte de prietena mea Andreea care zicea sa faca supa/ciorba de vita care sa fie picanta. Cand am auzit-o prima oara m-a bufnit rasul, insa ieri m-am certat ca nu se face asa ceva, ca trebuie mai intai incercat pana la a trage concluzia ca e sau nu o prostie. Realitatea mi-a dovedit ca nu e asa o prostie.

Suflet pentru Hrana a pus pe masa aseara supa de vita usor picanta si o specialitate mexicana Sierra de burta. Am gasiti pentru 5 persoane, timp de 4 ore.

In ordine cronologica, m-am apucat viteaza sa fac taitei de casa. Apucasem sa-i mentionez in cealalta retete de supa de vita si ma intreaba toata lumea "ii faci tu in casa?". Pai da, e chiar foarte simplu si merge rapid de tot. Ai nevoie de 200g faina alba, 1 ou si niste apa.

Intr-un castron sau direct pe blatul de bucatarie, pui gramada faina si deasupra oul. Amesteci, intelept ar fi in stadiul asta doar cu o mana, pentru ca se lipeste coca aia ceva de speriat si e pacat ca apoi sa mazgalesti totul de coca prin bucatarie. Cu cealalta mana incepi sa torni apa. Si tot amesteci si torni apa pana cand ai o coca nelipiciasa, consistenta si elastica.
Las-o in castron jumatate de ora si apoi intinde-o pe blat - nu uita sa tapetezi blatul cu niste faina. Nu trebuie sa te chinui sa faci foita subtire ca la strudel. Odata intinsa, intinde un praf de faina si pe deasupra si ruleaza foaia de coca ca si cum chiar ai vrea sa faci un strudel si apoi taie feliute mai subtiri sau mai groase, dupa cum ai chef.
Taiteii pot fi folositi imediat sau pot fi lasati pe o foaie de ziar sa se usuce si pastrati pentru inca vreo saptamana.

Supa de vita picanta

Ai nevoie de: carne de vita (de data asta am cumparat o caserola de gulas, s-a fiert foarte bine si repede), 3 cartofi, 4 morcovi mari, 3 radacini de pastarnac, 3 linguri de mazare, 3 ardei iuti, 1 ceapa mica, 1 ou, taitei de casa, apa si sare.

Cum procedezi:
1. Spala bucatile de carne si pune-le in oala la fiert. De ce sa ai grija cand faci supa de vita am explicat deja aici.
2. Cureti toate legumele si le speli. Ardeii, daca ai bafta sa-i nimeresti ca mine, adica extrem de picanti, ai grija sa scoti orice urma de samanta din ei si lasa-i intr-un vas cu apa rece macar cateva minute ca sa se mai duca din iuteala.
3. Tai cartofii cubulete, morcovii si pastarnacul felii, ardeii rondele sau cum iti vine.


4. Adauga legumele numai dupa ce ai verificat ca s-a fiert cat de cat carnea (daca folosesti gulas, vreo 20 - 30 de minute). Lasa pe foc pana cand morcovii sunt si ei moi, adica inca vreo 20 de minute.
5. Pune mazarea, ceapa tocata marunt si taiteii, mai ai rabdare inca vreo 15 minute.
6. In timpul asta poti sa sarezi si sa faci zdrentele de ou: bati oul intr-un bol si-l torni cu lingura, descriind niste cercuri deasupra supei.



A iesit excelent, doar putin picanta - asta este singurul risc la care te supui, sfatul meu ar fi sa pui putin ardei daca stii ca e iute ca focul.

Sierra de burta
Ai nevoie de: 1kg burta de vita fiarta (gasesti la orice supermarket, in caserole, curatata si fiarta deja. Daca nu iei din aia fiarta, inarmeaza-te cu muuulta rabdare pentru ca trebuie sa o tii pe foc cel putin doua ore ca sa fie buna de mancat), 80g sunculita afumata, 3 cepe, 4 ardei iuti, 3 linguri masline fara samburi, 2 linguri stafide sau prune uscate, 2 linguri migdale macinate, 400ml supa de carne, oregano, cascaval, sare, ulei de masline si o tigaie mare (wok-ul m-a salvat pe mine din nou!).

Cum procedezi:
1. Cureti ceapa si o tai marunt.
2. Sunculita o tai cubulete mici.
3. Ardeii ii cureti de samburii dinauntru, ii speli si-i tai rondele.
4. Daca folosesti prune uscate, taiele in bucatele mici.
5. Burta trebuie taiata felii subtiri.
6. Pui la incins wok-ul sau tigaia, cu 2 linguri de ulei de masline si calesti mai intai ceapa impreuna cu sunculita. Cam 3 minute sunt suficiente.
7. Adaugi maslinele, stafidele/prunele, ardeii. Lasa inca 3 minute, amesteca incontinuu.
8. Adauga burta, mazarea, migdalele si caleste totul inca vreo 2 minute. Burta de vita incepe sa se coloreze, trebuie sa amesteci pentru ca se arde usor.
9. Pune supa de vita si oregano si lasa pe foc 20 de minute. Dupa asta o sa vezi ca sosul a scazut. E semn ca e gata. Poti sa incerci o bucatica de burta sa vezi daca e comestibila si daca ti se pare ca nu, mai pune un pic de supa/apa si mai lasa inca 10 minute.
10. Cascavalul il dai pe razatoare - se pune pe deasupra cand se serveste.


Eu am avut un public destul de reticent la inceput. Nu la supa, ca asta s-a ras din prima, fara comentarii altele decat "este excelenta", ci la mancare facuta din burta. Asta este, am avut ghinion sa am de-a face cu oameni care nu mananca nici ciorba de burta. Au gustat si s-a dus pe apa sambetei orice prejudecata!

Garantat, mancareaasta e mult mai light si mai gustoasa decat multe tocanite romanesti si mai sanatoasa decat orice ceafa de porc cu cartofi prajiti!

21 October 2009

Clasic - supa de vita

Nu-mi inchipuiam ca e atat de usor de gatit o supa de vita, m-am distrat copios amintindu-mi cum acum cativa ani am reusit un fel de tocanita, sa-i zicem si asta stand cu mama la telefon non-stop. Asta pentru ca pe vremea aia gandeam in retete fixe, acum ma las dusa de imaginatie.
Practic nu ai mai nimic de facut, decat sa speli si sa cureti chestii si sa le pui la fiert, sa pui sare si gata.
Bine, bine, pentru cei care nu au mai gatit in viata lor (si sunt si din astia, stiu) refac procesul in pasi marunti si simpli.

Ai nevoie de
300g de muschiulet de vita, 4 morcovi, 3 cartofi, 2 teline, taitei (preferabil de casa), 3 rosii, 2 cepe, 1 legatura de patrunjel si apa.

Ce faci cu ele?
1. Speli carnea de vita, o tai cubulete si o pui la fiert intr-o oala...mare, mica...sa zicem medie, cat de vreo 6-7 portii. O sa vezi ca dupa vreun sfert de ora pe deasupra apei apare o spuma, nu prea placuta la vedere. Nu-i da ignore, nu dispare de la sine, trebuie luata cu o paleta (nu ai, nu-i nimic, sigur te descurci cu o lingura).

2. Cureti legumele, le speli bine si le tai dupa preferinta rondele sau feliute. Singura regula e la ceapa, trebuie taiata marunt.

3. Sa fi tot trecut vreo 20-25 de minute de cand ai pus carnea la fiert, poti sa adaugi in oala si toate legumele si sa mai lasi inca vreo 20 de minute. Evident, poti sa verifici la un moment dat, pescuiesti o bucatica de carne si o tai pe un fund sa vezi daca s-a patruns bine.

4. Adaugi taiteii si mai lasi 10 minute, poti in timpul asta sa pui sare dupa cum si cat iti place.

5. Stingi focul si presari pe deasupra patrunjelul tocat marunt.

Mie mi-a iesit datatoare de dependenta - de doua zile ma hranesc cu ea non-stop si nu m-am saturat inca.

19 October 2009

Vita cu ciuperci

Vineri seara, pentru ca nu aveam ceva mai bun de facut pe raceala cumplita care m-a lovit, am incercat niste carne de vita cu ciuperci. Dificultate si timp de preparare relativ reduse. Rezultatul: delicios, foarte light. A iesit pentru doua persoane, nu a mancat decat una de data asta (simpla absenta, nicidecum lipsa de apetit).

Pentru garnitura de ciuperci ai nevoie de vreo 20 de ciuperci (champignon, se gasesc la orice colt de strada - ad literam zic aici, ca eu le achizitionez de la chioscul din capatul blocului), o lingura de ulei de masline, cateva firimituri de ierburi de Provence si sare.

Ce faci cu toate astea?
1. Pui intr-o tigaie lingura de ulei, la foc mare, il lasi sa se incinga si adaugi ciupercile spalate si taiate felii in prealabil.
2. Lasi pe foc cam 15 minute - mai amesteci din cand in cand. Nu trebuie sa-ti faci prea mari griji, ciupercile lasa apa, deci nu sunt sanse prea multe sa se lipeasca. O sa vezi ca-si schimba culoarea, mai intai intr-un rose, apoi in maroniu. Cand au ajuns la culoarea asta (dupa vreo 10 minute) acorda-le un pic mai multa atentie, mai invarte-le un pic - apa a inceput sa scada deja. Pune ierburile, putina sare si mai lasa 5 minute.
3. Scoate ciupercile din tigaie, pune-le intr-un vas si acopera-l ca sa se pastreze calde.

Carnea de vita
(Nu-i zic friptura, ca nu prea e. Alt termen potrivit nu am gasit, asa ca ramanem la "vita"). Iti trebuie muschiulet proaspat, fara ate, fara grasimi, vreo 300g. Il tai feliute subtiri si-l pui la marinat macar o jumatate de ora. Sosul pentru marinat l-am facut de data asta din doua linguri de aceto balsamico, o lingurita de sos de peste, o lingurita de sos de soia & susan, o lingurita amidon alimentar si apa cat sa acopere tot.

Dupa aceasta jumatate de ora am rasturnat carnea impreuna cu sosul de marinat in tigaie, pe foc mare si am lasat sa se descurce singure. Din cand in cand am amestecat si la un moment dat, pentru ca sosul scazuse foarte mult, am mai adaugat putin apa (5 linguri, sa zic). Am pus sare peste si putin cimbru. Cred ca tot vreun sfert de ora a durat si aici pana sa fie gata.


La final, dupa o ora, ce s-a intamplat a fost ca muream de pofta si ma ofticam teribil ca nu pot manca mai mult si nu pot simti totul mai bine (gusturi, mirosuri) din cauza racelii si amigdalelor inflamate. Sper din tot sufletul sa nu patesti la fel!

17 October 2009

Leapsa

Am incercat prima oara sa ma fofilez, poate nu a fost frumos dar vad ca premiul tot ajunge la mine. De data asta nu mai zic pas si urmez instructiunile:
1. Afisez premiul, iata-l:


2. Spun frumos multumesc celui care mi l-a acordat.
3. Il dau mai departe - aici am o problema ca regula zice 10 bloguri, ori eu nici macar nu citesc atatea, d-apai sa mai si apreciez. Nu cred ca se supara nimeni daca pun pe lista doar pe Bradut, Ramona, Vlad, Laura si pe Vanatorul de Povesti.
4. Ii anunt pe fiecare dintre ei ca au primit un premiu.

08 October 2009

Pentru pauzele de pranz un pic mai lungi: noodles cu carne

Nu e nicio gluma, in caz ca te numeri printre cei fericiti care pot ajunge acasa in pauza de pranz, asta e o reteta cu care iesi clar in avantaj si ca bani si ca timp versus restaurantul obosit de langa birou, unde te-ai saturat si de mancarea fara gust si de starile proaste ale ospatarilor.
In caz ca lucrezi in Pipera si stai in Drumul Taberei, tine minte pentru cand ti se anunta prea din scurt urmatorii musafiri.

Ai nevoie pentru doua persoane de: o punga de noodles de orez, o lingura de ulei de masline, o conserva de carne (vita/porc), o cutie de rosii decojite, 2 cepe rosii medii, un catel de usturoi, sare, o lingurita de boia de ardei dulce, o lingurita sos de peste, un varf de cutit de praf de ghimbir, cateva boabe de coriandru si o jumatate de lingurita de ierburi de Provence.

Ce trebuie sa faci:
1. Pui un vas cu apa la fiert. Nu e nevoie sa pui nici sare, nici ulei, o lasi pur si simplu pe foc pana fierbe. Cand e fiarta, stingi focul si pui in vas noodlesii, ii lasi 3 minute linistiti si apoi ii rastorni intr-o strecuratoare mare, astfel incat sa piarda orice urma de apa.

2. In timp ce fierbe apa, curata usturoiul si taie-l bucatele.
3. Ai timp sa cureti si ceapa si sa o tai solzisori.
4. Daca ai un aragaz vechi, la care focul nu e prea aprig si apa fierbe destul de greu, pun pariu ca ai timp sa faci si pasul asta: intr-un wok sau tigaie mai adanca pune o lingura de ulei de masline, lasa-l sa se incinga si apoi caleste usturoiul si ceapa la foc mic.
5. Cand cele doua ingrediente s-au calit (ceapa isi schimba culoarea si e moale), adauga mirodeniile - boia, ghimbir, ierburile, coriandrul. Mai lasa pe foc inca un minut ca sa se amestece bine toate aromele.
6. Rosiile din conserva, taiate bucatele mici si stoarse de suc, adauga-le in tigaie. Lasa tot amestecul inca vreo doua-trei minute tot la foc mic.

7. Carnea de porc sau de vita taie-o bucatele si adaug-o peste tot restul de amestec. Vreo zece minute pe foc sunt suficiente, timp in care ar fi bine sa mai amesteci din cand in cand ca sa nu se lipeasca.

Ai noodlesi, ai carne, nu mai trebuie decat sa-i amesteci si sa-i mananci. Cu pofta, sigur ai facut rost si dea ea intre timp :-).

25 September 2009

Tajine au Citron

Specialitate din nordul Africii, des intalnita in Maroc si Algeria, Tajine au Citron este practic o tocanita de pui sau de miel, extrem de aromata. Combinatiile posibile sunt multiple, pe langa carne se pot combina legume si fructe de tot felul. Libertatea este mare si cand vine vorba de combinatia de arome.

Numele vine de la vasul special in care se prepara, oala de tajine - facuta din lut si vopsita frumos, are doua parti componente. Cea de la baza, foarte plata,
cu margini joase, este acopertia de a doua bucata, care are forma unui con.
Toata smecheria e gandita pentru a gati tajine-ul la foc mic,
pe o perioada destul de lunga de timp. Asta permite carnii sa devina foarte frageda si sa se umple de aromele fructelor, legumelor si mirodeniilor folosite.

Din pacate nu am la dispozitie un astfel de instrument (daca merge cineva in Maroc sa ma anunte, platesc bine sa-mi aduca unul) dar asta nu m-a oprit sa-mi pun imaginatia la incercare si sa incerc sa ma apropii cat mai mult de gustul original.

Asadar, daca vreti sa gatiti mancare traditionala marocana trebuie sa faceti, in primul rand o lista mare de cumparaturi si apoi sa va inarmati cu multa rabdare - timpul de preparare este de aproximativ 1 ora si jumatate.

Pentru varianta testata de mine, ca sa gatiti pentru doua persoane, aveti nevoie de:
4 pulpe de pui cu tot cu piele si os
1 vanata de marime medie
ulei de masline
3 cepe
3 catei de usturoi
3 lamai
1 legatura de patrunjel
1 legatura de cimbru
1 lingurita de ghimbir pudra
2 capacele de sofran (adica folositi continutul a doua pliculete din alea de care se gasesc la orice supermarket)
1/2 steluta de anason
1, 1/2 sare
1 lingurita piper macinat
1 lingurita chimion
1 conserva de rosii tocate
1 lingurita coriandru
1 lingurita boia dulce
1 pumn de migdale prajite
1 oala
1 tava de cuptor

Cele mai multe dintre mirodenii nu se gasesc la supermarket, in caz ca aveti nevoie incercati aici. Livrarea in Bucuresti se face rapid si fara extra-costuri, iar domnul care vine sa va aduca comanda pare plin de povesti, daca aveti timp puteti afla lucruri interesante despre originea mirodeniilor si la ce sunt ele bune.

Cum le invartiti, cum le combinati ca sa iasa in final ceva absolut delicios:

1. Spalati pulpele, le sarati si le bagati la cuptor in tava cu putin ulei de masline. Ca de obicei, eu am pus in tava hartie de copt, e cea mai buna solutie sa nu se arda nimic. Le lasati la foc mic aproximativ 20 de minute - cel mai bine sa va uitati la ele si sa vedeti cand au inceput sa se rumeneasca.
2. Vanata o spalati si o taiati cubulete. Tipsurile descrise aici sunt valabile. Lasati-le cat de mult la scurs dupa ce le-ati sarat.
3. Cepele trebuie curatate si taiate rondele.
4. Usturoiul il curatati si il pisati ca pentru mujdei.
5. Patrunjelul il spalati si il tocati marunt.
6. Stoarceti sucul din lamai.
7. In oala, la foc mediu puneti doua linguri de ulei de masline, ceapa si usturoiul pisat. Puneti capac si lasati vreo zece minute, pana se inmoaie ceapa. Daca nu aveti capac, nu-i bai, caliti pur si simplu.
8. Adaugati toate mirodeniile: sare, piper, coriandru, boia, anason, sofran, chimion, cimbru (la cimbru trebuie sa luati cantitatea de pe vreo 4-5 fire). Amestecati totul timp de 1 minut.
9. Adaugati sucul de la cele trei lamai, rosiile tocate si lasati pe foc pana totul ajunge sa fiarba. Aproximativ 10-15 minute sunt suficiente ca sa se amestece toate aromele.
10. Pana acum cu siguranta pulpele de pui din cuptor s-au rumenit, le scoateti si turnati in tava tot amestecul obtinut urmand pasii 7-9 si cubuletele de vinete.
11. Bagati din nou la cuptor si mai lasati 20-30 de minute la foc mic. E nevoie de timpul asta pentru ca aromele sa patrunda in carne.
12. Deja in casa miroase innebunitor, stiu si nu mai puteti de pofta. E cam gata totul, puteti pune pe farfurie - pe deasupra presarati patrunjel si migdale.

Intentia mea a fost sa servesc cu couscous, cum se mananca in Maroc. Pregatirile, insa, le-am facut pe fuga si nu am gasit couscous, asa ca l-am inlocuit cu orez simplu, aromat cu sofran.


Tanjine au Citron merge foarte bine cu ceai de menta, caldut -- va invit sa faceti o vizita in piata zilele astea, gasiti menta uscata si proaspata la niste preturi de va vine sa cumparati toata recolta deodata!

22 September 2009

Ce mancam toamna si ne face bine

Vinetele, printre preferatele mele, desi nu am stiut mare lucru despre cat de sanatoase sau nu sunt pana de curand. Ceea ce m-a socat foarte tare a fost sa aflu ca ele contin nicotina, insa intr-o cantitate foarte mica - nu va ganditi ca e o solutie pentru lasatul de fumat, nicotina continuta de 1 tigara se regaseste in aproximativ 9 kg de vinete!

Vinetele sunt foarte bune pentru sistemul imunitar si pentru inima, deoarece contin antioxidanti. Unii au incercat sa demonstreze ca ar reduce si colesterolul, studii exista si pro si contra, nu pot recomanda pe care sa le credeti.

Sunt foarte versatile cand e vorba de gatit, sunt doua chestii importante de care ar trebui sa tineti cont:
* Folositi intotdeauna cutite din otel inoxidabil pentru ca orice alt metal le face sa se innegreasca
* Dupa ce le spalati si le taiati in forma dorita, presarati sare pe ele si lasati-le pe o suprafata inclinata. Asta le va ajuta pe de o parte sa elimine apa, pe de alta sa inghita mai putina grasime in timpul prepararii.

PS: ce vedeti in foto nu e nicio vrajeala, sortimentele existente sunt mult mai variate decat ce gasim noi in Romania. Culorile variaza de la alb, galben pana la vinetiu (de unde si numele) si chiar negru. Forma si dimensiunea sunt foarte diverse de asemenea - in bucataria tailandeza se folosesc unele mici si rotunde colorate intr-un degrade absolut superb de la alb la mov (hmmm, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ce bine ar merge la mine-n dormitor daca ar fi....decorative, pur si simplu).

14 September 2009

Pasta de peste si Pate a la Elena!

La cererea unora dintre cititori, care se gandesc ca ce povestesc eu aici sunt de-a dreptul filme documentare si ei nu mai au timp decat de spoturi publicitare in ziua de azi, am doua chestii delicioase, extrem de rapid de preparat.

Prima, este pasta de peste pentru care nu ai nevoie decat de o conserva de peste in ulei, jumatate de pachet de unt, mixer, sare si piper.
Cat de repede o prepari? Previzibil, cat ai zice peste. Desfaci conserva, scurgi uleiul si pui pestele in castron. Peste el jumatate de pachet de unt (de preferat sa-l scoti din frigider cu vreoun sfert de ora inainte de operatiunea asta) si pui mixerul in functiune. Il lasi sa-si faca treaba pana cand nu mai ai nici bucatele de peste, nici de unt si totul arata...ca o pasta. Pui sare si piper dupa gust. Intinzi pe paine si mananci. Cred ca nu mint daca zic ca in 20 de minute este gata si cu preparatul si cu mancatul.

A doua, pfff, o chestie inventata de mine. Pur si simplu mergeam pe strada si mi-a venit ideea: cum ar fi sa combin pate-ul din comert cu diverse seminte, astfel incat sa-l transform in ceva mai gustos si mai putin plictisitor? Si pentru ca e inventata si nu m-am gandit niciodata sa-i dau alt nume, sa-i zicem Pate a la Elena.
Iti trebuie o cutie de pate de gasca (eu am incercat si cu alte sortimente si asta a mers cel mai bine), jumatate de pachet de unt, seminte de susan si de mac, boia de ardei iute, sare, piper, mixer.
Practic, desfaci cutia de pate, o pui in castron, adaugi jumatate de pachet de unt si pui mixerul in functiune. Cand s-a omogenizat totul, trantesti peste niste seminte de susan si de mac, un varf de boia de ardei si putina sare si putin piper. Nu exista cantitati fixe, cel mai bine e sa pui cate putin, sa gusti si sa vezi daca mergi mai departe sau te opresti.

Merg foarte bine amandoua ca ingredient principal pentru tartine. Pentru cele cu pate recomand niste feliute mici de castraveti murati pe deasupra. Pasta de peste e delicioasa by herself, mie imi place cat mai picanta, deci adaug intotdeauna piper proaspat macinat pe deasupra.

Pate-ul poate fi folosit si ca umplutura pentru oua fierte (fierbi oula tari, le tai in jumatati, dai departe galbenusul si in locul lui pui o lingurita din pate-ul asta).

09 September 2009

Din seria pofte ciudate: piureul orgasmatic

Tot vorbind de-a lungul timpului cu oamenii din jurul meu, mi-am dat seama ca sunt un picut ciudatica cand vine vorba despre pofte. Cei mai multi au categorii largi de mancaruri de care le e pofta din cand in cand: ceva dulciuri, muraturi, o friptura... Mie poftele imi vin legate de ceva foarte precis, de obicei niste combinatii intamplatoare. Si folosesc intamplatoare cu sensul cel mai propriu.

Ca in seara asta, brusc as fi mancat piure de cartofi amestecat cu sosul de la salata de rosii! Intelegeti acum de ce zic gusturi ciudate pentru combinatii intamplatoare? Parerea mea este ca astea sunt cele mai bune, iar combinatia de piure cu rosii e poate la fel de buna ca painea muiata in sucul care ramane din salata sanatoasa de vara - nu pot sa zic vreodata ca ma satur, ca se termina pofta, de obicei se termina doar spatiul liber din stomac.

Si ce era sa fac, trebuia sa imi potolesc pofta, corect? Fuga repede la Primavara, cumparat cartofi, unt, lapte, o cutie de Almette cu verdeata si patru cotlete de porc (de porc, da, ce-are?) toate transformandu-se in aproximativ jumatate de ora intr-o cina absolut copioasa, simpla, lipsita de orice fitze.

Cotletele de porc, foarte usor: le-am spalat bine, le-am sarat si piperat si le-am trantit pe gratar cu putin unt. Nimic mai simplu.

Piureul orgasmatic, hmmmm, se prepara dupa cum urmeaza:
1. Se curata cartofii si se spala bine, se taie cubulete.
2. Se pun la fiert intr-o oala, cu apa doar atat cat sa depaseasca doua degete nivelul lor. Trebuie lasati sa fiarba bine, bine, pana se sfarama in bucatele.
3. Odata fierti, se scurge toata apa si se piseaza.
4. Primul lucru pe care il adaug eu este untul - daca am, sa zic vreo 8 cartofi de marime medie, pun jumatate de pachet de unt. Cartofii sunt inca fierbinti si se topeste imediat. Nu-i face, insa, sa-si piarda aspectul si gustul "prafos" asa ca trec la pasul 5.
5. Torn lapte. Din ochi. Amestec si nu ma opresc decat in momentul in care piureul este moale si daca il gust se topeste pur si simplu si aluneca pe gat.
6. Mai adaug (uneori, doar) o lingura de Almette cu verdeata.
7. La final pun sare si foarte putin piper proaspat macinat.

Combinatiile sunt infinite, de la cele mai putin obisnuite precum cea gustata de mine asta seara, pana la clasicele "cu ceafa de porc", "cu gujoane de pui", "cu muchiulet de vita in sange".

24 August 2009

Suflet pentru Hrana Dinner Party, editia 1

Prima editie Suflet pentru Hrana Dinner Party a avut loc miercuri. Scriu atat de tarziu despre ea pentru ca a fost intr-adevar o provocare, a necesitat muult mai mult efort decat de obicei si am avut nevoie si de timp sa analizez ce a fost bine si ce nu, astfel incat data viitoare sa setez standardele mai sus si sa le si respect.


Ca de obicei, urmarirea cu strictete a unei retete fixe nu a fost punctul meu forte, mai ales ca nicaieri nu am gasit vreo formula magica care sa-mi explice cum sa gatesti bine pentru zece persoane. Atatia ne-am adunat miercuri seara si ne-am imbarcat pentru o calatorie magica in Asia. Cateringul la bordul aeronavei a fost asigurat de Suflet pentru Hrana, fundalul muzical a fost asigurat de insusi Presedintele Florescu, conversatia s-a legat mai usor la inceput, mai greu pe masura ce mancarea diparea din farfurii - oaspetii sustin ca le-a pierit vocea de la iuteala si probabil si cheful de picanterii. Am stropit totul cu bere si vin si chiar am reusit sa nu spargem nimic -- cu toate ca Sophie, fericita de cata atentie primea, a facut ca acest aspect sa devina suficient de dificil.



Meniul a constat in vita cu ceapa, pui cu ardei si susan, orez si noodles, salata verde cu castraveti. Retelele le descriu mai jos in cantitatile rezonabile pentru o masa de doua-trei persoane.


Vita cu ceapa

Ai nevoie de:
500g muschi de vitel, 2 cepe, 2 catei de usturoi, sos de soia, amidon alimentar, sos de peste, sos de soia & susan, 2 ardei iuti, 150ml apa, 1 lingurita ghimbir, sare, ulei.

Ce trebuie sa faci:
1. Muschiul de vitel il speli si-l cureti bine de toate "atzele", il tai feliute subtiri si-l pui intr-un castron la marinat.
2. Sosul pentru marinat il prepari din 3 linguri sos de soia, 3 linguri sos de soia & susan, 3 lingurite de amidon alimentar si 3 linguri de apa -- amesteci totul bine si pui peste muschiul de vitel. Cel mai bine este sa aproximezi cantitatile astfel incat sa fii sigur ca muschiul sta tot in acest sos si sa nu mai ai grija sa amesteci carnea din cand in cand.
3. Lasi muschiul la marinat - cu cat mai mult, cu atat mai bine. Eu l-am lasat vreo 3 ore, a fost perfect.
4. Tai ceapa solzi, cureti usturoiul si-l pisezi bine. Cureti ghimbirul de coaja si-l dai pe razatoare -- stoarce-l sau usuca-l intr-un servetel curat. Tai ardeiul iute rondele.
5. Intr-un wok, cu focul dat la maxim, pui la incins 2 linguri de ulei si adaugi primele ingrediente: ceapa, usturoiul, ghimbirul, ardeiul iute si putina sare. Tii pe focul incins aproximativ 4-5 minute, pana se inmoaie ceapa.
6. Scoti legumele din wok si le pui intr-un castron.
7. Adaugi inca doua linguri de ulei in wok si cand s-a incins, rastorni acolo muschiuletul de vita, cu tot cu sosul in care a stat la marinat. Calesti bine, pana isi schimba carnea culoarea si sosul a scazut mult.
8. In momentul asta, adaugi 150ml de apa, dai focul mic si lasi sa fiarba. Dureaza ceva - tot sosul trebuie sa scada si sa se ingroase - cred ca vreo 25 de minute.
9. Cand a scazut sosul si il vezi ca e mai consistent, pui legumele inapoi in wok, adaugi inca doua linguri de sos de soia, o lingura de sos de peste si una din sosul de soia & susan si mai tii pe foc inca vreo doua minute.


Pui cu ardei si susan

Iti trebuie:
1 piept de pui mare, dezosat, 1 ardei gras rosu, 1 ardei gras galben, 1 ceapa uscata mica, 1 ceapa verde, 50g susan, 1 lingura sos de soia, 1 lingura sos de soia & susan, 2 linguri ulei.

Ce ai de facut:
1. Speli carnea de pui si o tai cubulete sau fasii.
2. Cureti ceapa uscata si o tai cat poti de marunt.
3. Speli ceapa verde si o tai rondele.
4. Speli ardeii si-i tai feliute subtiri.
5. In wok, cu focul dat mare, pui cele doua linguri de ulei si lasi sa se incinga, dupa care adaugi ceapa uscata, susanul si ardeii - tii pe foc pana se inmoaie ardeii.
5. Cand s-au inmuiat, adaugi carnea de pui si calesti bine, pana cand bucatelele de pui isi schimba culoarea si iti dai seama ca s-ar putea usor desprinde in fasiute (urasc chestia aia pe care o gasesc in retete - "pana cand puiul devine auriu"! Ei bine, nu are cum sa devina auriu pentru ca nu-l prajesti singur in ulei, in cazul de fata el nici nu se caleste, ci se fierbe in sucul de la ardei - si asteapta-te sa ai mult suc!).
6. Adauga sosurile - soia, soia & susan si mai lasa pe foc inca vreo doua minute.
7. Stinge focul, pune ceapa verde si amesteca de cateva ori.


Orez si noodles de orez

Aici nu e nicio smecherie - am folosit orez Uncle Ben's cu bob lung, din acela pre-fiert, l-am pus in oala cu apa fiarte si l-am lasat 20 de minute. L-am scos, l-am lasat la scurs 5 minute si l-am pus in bol.
Noodles de orez - surpinzator, am gasit la Carrefour. Este cel mai simplu lucru din lume, ii rastorini intr-un vas cu apa calda si-i tii acolo 5 minute. Ii scoti, ii scurgi si-i pui in castron sau pe un platouas.


Salata

Pentru ca tot restul era destul de greu si complicat, am ales o salata simpla si foarte fresh. O varza de China taiata fasiute si cativa castraveti verzi taiati rondele. Totul asezonat cu ulei de masline si aceto balsamico.

Tips:
* nu te speria de toate sosurile folosite pentru prepararea mancarurilor asiatice, cu putin efort le gasesti pe rafturile supermaketurilor (eu am luat tot de la Carrefour).
* noodles -- dupa ce i-ai scurs de apa, poti sa incerci sa-i calesti un pic in wok - cu o lingura de ulei, o lingura de sos de soia si una din sosul combinat soia & susan.
* la puiul cu ardei si susan, daca ti se pare ca nu mai ai sanse sa scapi de tot sucul lasat de ardei prin calire, scurge-l pur si simplu si lasa cat crezi ca e necesar -- tine cont ca mancarea in final nu trebuie sa fie uscacioasa, in Asia tot ce e fel principal este cu sos si multe ingrediente suculente, care se amesteca cu orez simplu sau noodles.

20 August 2009

Traiasca mamele!


Mamele, saracele, ce ne-am face fara ele? Stie cineva mai bine ce sa cumpere sau cum sa gateasca? Nimeni, clar! E adevarat, ele le stiu pe ale lor, nu le poti abate usor de la drumul batut de zeci de ori dar cert este ca pe ala il cunosc mai bine decat oricine.

Zilele trecute, in vizita la ambele mame am primit (la pachetel - il cunoasteti) de la una rosii din gradina (vorba cuiva, "nu am mai vazut rosii din astea de cand eram copil") si suc de rosii proaspat pregatit cu dragoste multa si de la cealalta doua bucati zdravene de muschiulet, unul de porc, altul de vita.

Pentru ca nu aveam prea multa inspiratie, am zis sa apelez la daruri ca nu strica.

Am avut la indemana: una bucata muschiulet de porc foarte fraged, 6 cartofi, 3 rosii, suc de rosii, 3 ardei grasi, ulei de masline, sare, piper.

Am experimentat la modul cel mai simplu:
1. Am spalat carnea si am trantit-o in tava.
2. Am curatat cartofii, i-am taiat cuburi si i-am plasat strategic pe langa muschiulet.
3. Am curatat ardeii si i-am taiat felii, dupa care i-am pus de veghe pe langa cartofi - sa nu s eplictiseasca.
4. Am ornat totul cu felii de rosii.
5. Am stropit cu putin ulei de masline.
6. Am turnat cu generozitate peste tot ansamblul niste suc de rosii.
7. Am rasnitat si niste piper proaspat.
8. Am bagat la cuptor.

Pentru ca muschiuletul era foarte proaspat, nu a durat mai mult de 20 de minute si totul era gata. Stiu ca porcul vara poate parea o alegere gresita, dar credeti-ma, asta era chiar genial. Rosiile au facut totul - i-au dat o aroma de "ca la mama acasa", foarte proaspata!

12 August 2009

Cum am ajuns in locuri exotice fara sa ies din apartament

Bucurie mare, am gasit la Cora ierburi vii, cum le zic eu, de tot felul! Nu m-am mai uitat la pret (asta da idee de afacere sa cresti oregano, cimbru si tot felul de alte mirodenii si sa le vinzi extrem de scump la fitosii din Bucuresti, disperati sa manance si ei cu gust) si am aruncat in cos de toate, fara sa ma gandesc exact la ce le voi folosi. Si uite asa, lasandu-ma prada unui sentiment spontan de bucurie pura, m-am trezit plimbandu-ma cu un carucior prin supermarket, incercand sa-mi dau seama cum sa fac eu sa pun in valoare aromele proaspat descoperite. Nu a fost greu, sectorul de peste era aproape, asa ca m-am orientat la dorada, mi-am imaginat si niste cartofi copti pe langa, o salata proaspata si niste painici mici, mici.

Ca s-o iau meticulos, cum imi place mie, dorada si cartofii s-au transformat uimitor in ceea ce vei vedea mai jos dupa cum urmeaza:

Am avut la dispozitie 2 dorade, impreuna cantarind cam 750g, suficient pentru doua persoane si vreo 10 cartofi, nu foarte mari, frunze de rozmarin, sare, piper, ulei de masline, o tava dreptunghiulara de vreo 30x40cm, folie de aluminiu si hartie de copt.

Ce faci cu toate aceste ingrediente? Pai:
1. Tai pestele pe burta, in lung si-i scoti tot ceea ce se vede cu ochiul liber ca e dubios si nu ai manca in veci. Il tai si in sus, spre cap ca sa poti scoate usor branhiile. Il speli bine, il pui in folie de aluminiu, dai cu sare. Inauntrul lui plasezi strategic doua ramurele de rozmarin. Inca doua de fiecare parte, pe exterior - intre peste si folie. Impachetezi bine si pui in tava. Erau suficient de mici ai mei, asa incat i-am dispus pe latura mica.
2. Restul de spatiu din tava este destinat cartofilor. Ii cureti, ii speli bine si-i tai felii mai groase sau cuburi, dupa preferinta. Intr-un castron ii stropesti cu ulei de masline, arunci acolo si niste sare, piper proaspat macinat si frunzulite de rozmarin si-i amesteci bine. Pui apoi cartofii astfel asezonati in tava, in hartie de copt.
3. Bagi tava la cuptor, la 200 de grade si lasi vreo treizeci de minute. Poti sa o mai scoti din cand in cand, din doua motive: a. sa te bucuri de mirosul absolut ametitor, atat de puternic incat o clipa daca inchizi ochii te poti imagina oriunde pe malul Marii Mediterane, intr-un loc cu mult soare, apa limpede si plaje aurite; b. putin mai practic, sa amesteci cartofii ca sa fii sigur ca se patrund pe toate partile.
4. Dupa cele treizeci de minute, cand deja nu mai poti rezista tentatiei, scoti tava. Pestele il scoti din folie pe un fund de lemn, cu mare grija. Nu iti face probleme daca vezi ca ramane pielita aia argintie lipita de folie, e doar semn ca e bine facut. Inlaturi frunzele de rozmarin pentru ca pe cat de bine miros, pe atat de nasoale sunt la gust si pui pe farfurie. Adaugi cartofi, cateva felii de lamaie si ai felul principal gata.


In timp ce povestea asta se construieste singura la cuptor, poti sa te ocupi de painica.

Ai nevoie de: 1 kg de faina, 100ml de iaurt, ulei de masline, 250ml apa calda, 2 pliculete de drojdie, 50g unt (asta inseamna ca din pachetul obisnuit de unt tai o felie de vreo 4 cm grosime), 2 linguri de miere, sare, o tava pentru cuptor, hartie de copt.

Faci asa:
1. Rastorni toata faina pe blatul din bucatarie si in centru pui untul (preferabil sa fi fost scos din frigider cu vreo 20 de minute inainte), drojdia pe care inainte o amesteci bine cu cele doua linguri de miere, iaurtul, 2 linguri de ulei de masline si 1 lingurita de sare.
2. Amesteci bine, bine cu o lingura de lemn si apoi incepi sa adaugi din faina si din apa, framantand astfel incat sa se omogenizeze. Esti gata cu aluatul cand nu mai ai apa in ibric si nici faina nefolosita pe blat.
3. Pui intr-un vas, iti trebuie unul mai maricel - eu folosesc bolul mare de salata, si lasi sa creasca. Nu-ti face griji, chiar o sa creasca, o sa te intrebi daca in curand nu vei avea toata casa invadata de coca de paine.
4. Odata ce e crescuta, o iei din castron, o framanti un pic si o tai in bucati egale. Cat de mari, cat de mici, dupa cum vrei sa iti iasa painicile. Le asezi intr-o tava (pune hartie de copt pe fundul tavii), le ungi cu putin ou batut si le presari cu seminte - mac, , floarea-soarelui, susan, chimen, orice ai la indemana sau ai gasit la supermarket, nu ai cum sa dai gres.
5. Bagi tava la cuptor si in alte 30 de minute o sa ai niste painici rumene si bine crescute, mai mare frumusetea!


Salata, ce mai simplu lucru.

Iti trebuie: o salata verde mare, doua rosii mari, un ardei, sare, piper, aceto balsamico, ulei de masline, busuioc si oregano.

Ce trebuie sa faci:
1. Speli frunzele de salata, le lasi sa se scurga si le rupi bucati in bolul de salata.
2. Speli rosiile, le tai bucatele mici, le rastorni peste salata verde.
3. Ardeiul, il speli si-l tai si pe el feliute si il faci sa urmeze aceeasi cale ca si rosiile.
4. Prepari dressingul intr-un castronel mic - o lingura de ulei de masline, una de aceto balsamico, sare, piper proaspat macinat, oregano si busuioc bine maruntite. Amesteci si pui deoparte.


Tot procesul dureaza cam o ora si jumatate, nu am socotit excursia la supermarket, cautatul printre rafturi si statul la coada, pentru asta mai ia-ti inca o ora jumate ca sa fii sigur.

Tips:
* foloseste hartia de copt cu incredere, te scuteste de multe belele (cel mai des belelele se cuantifica in arsuri si se lasa cu pierderea poftei de mancare).
* dressingul la salata nu-l pune decat atunci cand o servesti la masa - daca il adaugi mai devreme vei constata ca ai in loc de salata proaspata si vioaie, un amestec lesinat de legume.

05 August 2009

Supa crema de legume


Se poate 100% natural! In plus, cred ca doar piureul de cartofi sa se prepara mai usor decat o supa crema de legume.

Ce am folosit: o telina, trei cartofi mici, trei morcovi, o ceapa mica, un borcan de mazare, sare, piper, oregano, maghiran.

Ce am facut:
Telina, cartofii si morcovii i-am curatat, spalat si taiat cubulete. I-am pus la fiert.
Dupa vreun sfert de ora am pus si ceapa, curatata si taiata in doua si dupa inca vreun sfert de ora am pus mazarea.
Au fiert toate bine bine, le-am scos din supa - pe asta am pastrat-o intr-un vas.
Am pasat totul, exact cum pasez cartofii pentru piure si apoi am pus mixerul la treaba ca sa se omogenizeze bine, adaugand cate putin din supa in care au fiert legumele.
La final am pus sare si piper dupa gust si cate un strop de oregano si de maghiran (din pliculete, nu va faceti iluzii, nu am ghivece pe balcon in care sa cresc asa ceva).

Arata cam ciudat de la mazare, culoarea nu e chiar imbietoare. Asa ca am pus o lingura de smantana in farfurie, am amestecat si m-am riscat. Ah, si ce bine m-am riscat!

31 July 2009

Paste cu ciuperci si rucola


Nu mi-era musai foame, ma dusesem in bucatarie pentru apa rece de la frigider. In timp ce beam am vazut raftul - ultima oara cand am facut aprovizionarea am cumparat tot felul de lucruri fara sa am ceva concret in cap. Am zarit pastele. Am mers mai departe si m-am gandit cu ce le-as putea prepara....ciuperci, rucola si sos de smantana.

Ce am facut:
Am pus la fiert o mana de paste in apa cu un strop de ulei de masline si putina sare.

In timp ce fierbeau, am spalat cateva ciuperci, le-am taiat cubulete. Am tocat si niste rucola si am aruncat-o in tigaie impreuna cu ciupercile - am calit amestecul vreo 3-4 minute in unt. Putina sare adaugata la final.

Sosul de smantana - e o denumire mult prea pretentioasa pentru cat de usor se prepara. Intr-un vas pe foc am pus doua linguri mari de smantana si doua linguri de Almette cu smantana. Am amestecat continuu asteptand sa se topeasca Almette si sa sosul sa devina uniform.

Cu astea doua operatiuni gata, nu mi-a ramas decat sa iau pastele de pe foc, sa le trec pe sub un jet de apa, sa le pun in farfurie si sa le ametesc cu celelalte doua ingrediente. Am mai tocat un pic de rucola la final si am pus-o pe deasupra, asta doar pentru ca sunt eu obsedata.

Sunt delicioase! Sophie ma pazeste, in caz ca nu pot termina portia :-)