El burrito

Nu e nicio figură de stil. Burrito în spaniolă înseamnă măgăruş. Cum au ajuns să pună un aşa nume unui fel de mâncare e un aspect pe care încă nu-l pricep. 

Gurile rele spun că datorită asemănării vagi dintre burrito şi urechea unui măgăruş. C'mon, aţi văzut vreodată un măgăruş? Alte supoziţii s-au făcut vizavi de asemănarea între felul de mâncare în cauză şi desagii pe care mexicanii obişnuiau să-i încarce pe animalul de povară. Asta mi se pare un pic mai credibilă, dacă se referă la pături sau covoare rulate.

Sursă foto

Trecând peste numele uşor bizar, eu nu am mâncat niciodată burrito ca la mama lor. Nu am fost niciodată în Mexic, nici în State (ţară care a adoptat şi transformat burrito în versiunea cunoscută de noi astăzi - cu muuuulte ingrediente). Vag îmi aduceam aminte de prietena mea cea mai bună, Ramona, cum pregătea ingredientele şi cum la vremea respectivă, să tot fie vreo 3 ani, mi s-a părut dezgustătoare combinaţia de carne cu smântână.

Am făcut acest burrito după ureche (nu de măgăruş), fix cum mi-am închipuit eu că ar trebui să fie. Şi ceea ce a fost închipuire, în realitate s-a transformat. 

Ingrediente: 1 ceapă mică tocată mărunt, 10 fire de ceapă verde mărunţite şi ele, 1 ardei gras feliat, 3 roşii opărite ca să le scap de coajă şi apoi tăiate în bucăţele mici, 400g de carne tocată de porc (asta am avut eu în congelator, însă poţi folosi vită sau pui), 1 llingură ulei de măsline, sare, piper, chilli şi rozmarin uscate.

Cum le-am pregătit:

•  Într-un vas mai măricel am călit ceapa vreme de 5 minute în ulei combinat cu apă.
• Am adăugat ardeiul gras şi l-am perpelit şi pe el încă 3 minute.
• Am pus carnea, mărunţită bine, am adăgat apă cât să acopere toate ingredientele, am amestecat de câteva ori. Am sigilat oala cu al ei capac şi am dat focul mic. A stat aşa 20 de minute. Din când în când ridicam capacul şi amestecam - în caz că apa scăzuse periculos de mult (nu vrei un măgăruş ars, trust me!) completam cu o porţie proaspătă.
• După cele 20 de minute am pus în vas şi roşiile ciopârţite, sare, piper, chilli şi rozmarin - acestea din urmă după gustul personal, până mi s-a părut suficient de aromat, sărat şi iute. A mai stat cărniţa pe foc încă 20 de minute, după care i-am luat capacul şi am lăsat să se evapore lichidul, ceea ce s-a întâmplat repede.

Cum l-am mâncat pe el, el burrito:

Am încălzit 2 lipii din făină integrală în cuptorul cu microunde (30 sec.)

Le-am uns bine cu smântână şi le-am îndopat cu salată verde şi cărniţa de mai sus.

Am rulat lipia şi am înghiţit cam pe nerăsuflate, ceea ce nu te sfătuiesc, că e posibil să îţi provoci o indigestie.

Menţiuni:

• în loc de smântână, poţi folosi gucamole - o să încerc şi varianta asta, suspectez că e mai light
• dacă eşti sensibil(ă) la mirosuri, nu folosi lipii din făină integrală - miros ciudăţel spre nasol atunci când sunt încălzite.