17 August 2011

A fost o zi bună

M-am trezit devreme (comparativ cu orele 12 la care m-am dat jos din pat în ultimele zile cât am fost răcită) şi am frământat pâine. Am descoperit reţeta perfectă, ghici unde! La mine pe blog, am folosit-o acum doi ani o singură dată ca să fac pâinici mici, mici. Acum mi-au ieşit două pâini maaari, rotunde şi pufoase.



Apoi am pregătit pentru prânz file de porc cu sos de ciuperci si piper. Carnea am pus-o în tavă, la cuptor, doar cu sare, ulei de măsline şi puţină apă (30 de minute la 180 de grade). Sosul mi-a luat ceva mai mult timp. Sinceră să fiu, nu ştiam ce fac, ştiam doar ce vreau să iasă. Am curăţat 5 căţei mari de usuroi şi i-am tocat mărunt. La fel am procedat cu o ceapă mică. Le-am pus la călit în tigaie (o lingură de ulei e suficient) şi când s-a înmuiat ceapa am adăugat ciupercile - spălate şi tăiate cubuleţe. Au stat toate pe foc 10 minute până le-am răcorit cu lapte şi le-am tapetat cu făină. Vorba vine tapetat. Am turnat lapte, apoi am pus o lingură de făină. Am amestecat. De trei ori am repetat procesul ăsta până mi s-a părut că e suficient. Apoi nu am mai făcut nimic, doar am supravegheat şi sosul a scăzut. Nu mă întreba cât. Cât am considerat eu că e bine. La final am adăugat sarea şi piperul şi puţin chilli uscat.


Ca să echilibrez situaţia usturătoare am asortat şi o salată de castraveţi foarte uşoară şi răcoroasă. Am prins-o din zbor de la Mitinita şi am adaptat-o după bunul obicei (nu-mi place oţetul, de exemplu, aşa că-l înlocuiesc ori de câte ori e posibil). Mie mi se pare că seamănă cu tzatziki, dar ce ştiu eu, că ultima oară am fost în Grecia acum opt ani. Am tăiat, deci, un castravete în felii subţiri, l-am sărat şi l-am lăsat la deshidratat 30 de minute pe un prosop de hârtie. Trei fire de ceapă verde au fost măcelărite, la fel şi o mânuţă de fire de mărar proaspăt. Am amestecat toate ingredientele cu trei linguri de smântână şi le-am stropit cu zeamă de limetă.


Acum că Brăduţ cântă la chitară mi se pare momentul perfect să încerc biscuiţii Deliei. Am banană, am mere, am făină, am ouă, am chef. Presimt că va fi o seară bună.

2 comments:

Mitinita said...

:))))))) vai ca eu acuma m-am prins cine esti!!! daca nu-l pomeneai pe Bradut,nu-mi ajungeau indiciile ca cineva din Chang Mai care are retete thai ma urmareste! Pai bravo tie daca ai reusit sa faci acolo paine...eu pe cand locuiam in Bkk,dar eram si tanara rau, nu-mi statea capul la gatit,dar dupa o vreme ti se face pofta de mancarurile de acasa. Ce dor imi e de mancarea de pe strada,mancam noodle soup in prostie. Acuma imi lipseste tare mult,mai ales ca e cam greu sa inlocuiesti condimentele din bucataria thailandeza.

Elena Stanciu said...

:))) si mie imi place noodle soup foarte mult.