31 August 2011

Prăjitură cu papaya

Nu mâncasem niciodată papaya până sâmbăta trecută. Ştiam cum arată, îmi plăcea mult culoarea portocalie, însă nu aveam idee cât de gustoasă este. M-am ferit mereu să cumpăr pentru că nu eram sigură cum trebuie să verific fructul că e proaspăt şi copt bine.

Norocul meu că sâmbătă am fost la piaţă cu cealaltă Elena, care stă de 11 ani în Thailanda, deci e expertă deja în fructe şi legume exotice. Ce mi-a explicat ea: că papaya trebuie să fie puţin moale când apeşi cu degetul pe coajă, iar la capătul unde a avut codiţă trebuie să fie încă verde.

Şi uite aşa am îndrăznit, am cumpărat, am mâncat. A urcat rapid în topul preferatelor, e moale şi dulce şi parfumată. Parfumul parcă se intensifică atunci când foloseşti fructul la prăjituri, cum am făcut eu.


Ştiu că cineva aşteaptă reţeta, aşa că nu o mai lungesc. Compoziţia de cocă a fost cea de la prăjitura cu vişine: 6 ouă, 6 linguri de unt topit, 6 linguri cu vârf de făină, 6 linguri rase de zahăr brun. Plus 1 pliculeţ de praf de copt.

Am bătut (oarecum spus, dat fiind că nu am mixer) albuşurile cu zahărul până acesta s-a topit. Peste ele am turnat gălbenuşurile bătute şi ele un pic şi apoi toate celelalte ingrediente, amestecând până compoziţia a fost uniformă.

Aluatul aşa preparat a luat drumul tăvii (rotundă, cu fund detaşabil) şi a fost împănat cu bucăţele de papaya rostogolite prin făină. Poţi renunţa la făină, papaya e mult prea grea ca să funcţioneze trucul. S-a dus toată la fund.

Aşa că atunci când a fost gata (20 de minute la 180 de grade) am făcut nişte giumbuşlucuri şi am reuşit 1) să scot prăjitura din tava fierbinte şi 2) să o întorc cu fundul în sus. Bucăţelele de papaya s-au ridicat, aşadar, la suprafaţă.

Am turnat glazură de ciocolată pe deasupra. Din belşug! A dat pe lângă, motiv pentru care mi-am tot lins degetele. A intrat şi în aluat, făcând prăjitura şi mai yummie.


Nu te aştepta să semene cu prăjitura cu vişine. Asta cu e mai parfumată, cum ziceam, şi cu un gust foarte intens - mai mult ca sigur de la glazură, aproape ca un tort.

2 comments:

Antonina said...

Arata super bine! pun semn la reteta!;) si zici c-a fost buna rau,nu? o zi faina!

Elena Stanciu said...

A iesit nesperat de bine (desi am deja experienta de vreo doi ani de inventii culinare, la fiecare incercare am inima cat un purice pentru cum o sa iasa).

Este buna, inca, mai avem in frigider - din cauza ca e atat de intens gustul nu putem manca decat bucatele mici.