Prăjitură cu lămâie

Se pare că de data asta am reuşit. Cumva m-am mobilizat şi am lăsat deoparte plângerea de milă, lipsa chefului şi a poftelor vulpave. Mi-a făcut cu ochiul o prăjitură de la Gaby şi aşa uşor de preparat mi-a părut că m-am repezit în bucătărie. Astfel am ajuns eu azi dimineaţă să îmi iau mic dejunul în curte cu prăjitură cu portocale şi cu suc de fructe natural (passion fruit & dragon fruit).

Fidelă obiceiului de a nu respecta întocmai reţetele originale (n-ar fi deloc distractiv) am pus mai puţin suc de portocale şi am adăugat suc de lime.

Şi mai şi, am introdus în reţetă fulgi de nucă de cocos deshidrataţi. Cumpărasem o pungă doar pentru că mi se păruse ieftină, nu aveam idee ce să fac cu un astfel de ingredient. Na, că şi-au găsit rostul! Nu i-am rehidratat, mi-a lipsit răbdarea, vroiam prăjitura şi gata; cred, însă, că aşa ar trebui făcut ca să fie prăji lipsită de orice urmă de crunchiness.

Pe scurt, prăjitura asta este yummmie. Cât încape de yummmie! 

Ingrediente aşa cum le-am folosit eu: coajă rasă de pe 2 portocale, suc proaspăt stors din aceleaşi 2 portocale, suc proaspăt stors din 2 limete, 1 lingură de fulgi de nucă de cocos, 100g unt moale, 3 linguri cu smântână, 1 cană nu foarte mare cu zahăr, 3 ouă, 1 cană şi jumătate (tot aia nu foarte mare) cu făină, 1 pliculeţ de praf de copt.

Am procedat exact ca în reţeta originală:

• Am frecat untul cu zahărul bine, bine, până a devenit spumos.
• Am adăugat ouăle şi am amestecat iar până s-au integrat.
• A urmat smântâna. Aici am avut un pic de furcă pentru că era foarte groasă şi până s-a omogenizat compoziţia a durat ceva. În punctul ăsta deja zahărul era complet topit.
• Am turnat sucul de portocală şi pe cel de lime, plus coaja şi fulgii de nucă de cocos. 
• Am combinat şi făina şi praful de copt.
• Într-un final compoziţia avea o textură minunat de fină, fără urmă de zahăr prin ea, fără cocoloaşe. Recunosc, după ce am transferat-o în tavă şi am băgat-o la cuptor, am lins orice urmă de cremă din vasul în care pregătisem compoziţia.
• În cuptor a durat o oră la 150 de grade. Am folosit tava cu fund detaşabil, unsă bine cu unt pe fund şi pe pereţi.
• Când a fost gata, am făcut 13-14 pe lângă ea, rugând-o să se răcească mai repejor că muream de poftă - nu-ţi poţi închipui cam ce miros este în casă în timp ce se coace!!!

Aseară, imediat după ce s-a răcit. Marginea prăjiturii e cam zdrenţuită - din cauză că nu am avut hârtie de copt.

Azi de dimineaţă la micul dejun. O bucată pentru fotografie. Două bucăţi pentru pofta mea cea mare.