Clătite pufoase

Mi se facuse pofta de ceva dulce, afara ploua cumplit, deci nicio sansa sa ies sa cumpar. Care e cel mai usor dulce de facut? Clatitele.

Am vrut sa iasa perfecte, asa ca m-am uitat pe net dupa retete. Nu am gasit ceva care sa-mi convina, in schimb mi-a facut cu ochiul reteta de pancakes. Nu incercasem niciodata si mi-am adus aminte cum baleam la ele cand le vedeam in filme si ma intrebam cu ce-or fi diferite de ale noastre.

Simplu: sunt mai pufoase si nu se ruleaza.

In compozitia pentru 12 asemenea pufosenii se pune: 450g de faina, 6 linguri de zahar, 3 lingurite de unt, 450ml de lapte, 3 oua si 2 pliculete de praf de copt (dupa care a trebuit sa ies in ploaie, ca nu mai aveam in casa dar deja eram cu pata pusa, nu am mai avut de ales).

Se prepara astfel:
1. Intr-un bol mare se amesteca ouale, zaharul si laptele. Se pune si untul - ar fi bine sa-l aveti de ceva vreme afara sau sa-l topiti inainte.
2. Dupa ce s-a topit zaharul in compozitia de mai sus (nu-l mai auziti scrasnind la mixer), adaugati usor, usor faina si praful de copt.
3. Amestecati bine, pana obtineti o compozitie omogena.
4. Preferabil sa aveti o tigaie buna, care distribuie caldura pe toata suprafata. Nu se foloseste ulei sau unt in tigaie, o puneti pur si simplu la incins si turnati compozitia - cate un polonic pentru fiecare pancake. Nu trebuie sa va chinuiti sa distribuiti aluatul pe suprafata tigaii, cum se face la clatitele noastre clasice. E bine cat se intinde ea de la sine.

Trebuie sa fiti atenti la:
- foc - sa fie cat mai mic
- prima clatita se face mai greu pentru ca tigaia cu siguranta nu e incinsa suficient; aveti grija incepand cu a doua sa verificati mai repede stadiul de coacere - si cand zic "repede" nu exagerez deloc, se coc imediat!

Odata ce le aveti pe farfurie stiva, le puteti manca cu orice fel de dulceata sau sirop. Cu miere sau cu frisca. Eu am in casa siropuri, unul de Grenadine, altul de Fructul Pasiunii si incerc sa le folosesc la ceva, orice, numai sa le termin. De data asta au fost excelente peste pufoseniile de mai sus.

Cum am gatit la patru maini

Cineva din viata mea ma inspira intotdeauna sa gatesc simplu, curat si cu mult suflet. Nu e un gurmand, nu se pricepe deloc la mancare sau gatit - la asta din urma cel mai putin, zice mereu ca are doua maini stangi. Se pricepe cel mai bine sa guste si deguste, sa aprecieze sau sa critice, spune mereu adevarul si ma incurajeaza de fiecare data.

Ce am descoperit saptamana trecuta cu cineva alaturi, a fost ca doua maini stangi pot sa ajute mult in bucatarie. Sub indrumari atente si cu explicatii amanuntite, cineva poate sa devina un invatacel bun. Pentru ca rade si se bucura la fiecare cartof curatat atent pentru ca a mai invatat ceva nou. si zambetul ala aduce bucurie, si bucuria se transforma in suflet, iar mai mult suflet pentru hrana transforma o cina banala intr-un ritual de iubire.

Retetele in sine nu sunt mare scofala, le poate face oricine: muschiulet de porc la cuptor cu legume si sos de branza si prajitura cu visine. Atat de simple ca la felul principal nici nu am cantitati sa dau, o sa incerc sa descriu cat mai amanuntit ce am facut.

Muschiuletul de porc l-am dat cu sare, putin piper proaspat macinat si ierburi de Provence, l-am pus in vasul iena. Pe langa el am adaugat legumele: morcovi taiati felii, cartofi taiati in cuburi mari, ciuperci proaspete si varza de Bruxelles. Am pregatit un amestec de ulei de masline si ierburi de Provence (da, da, am devenit un freak fan!), cam cat sa acopere muschiuletul, am adaugat si un pic de apa. Vasul l-am acoperit cu folie de aluminiu si l-am bagat la cuptor. Cred ca a durat vreo ora pana a fost gata, ma mai uitam din cand in cand. Bineinteles cand il scoteam la verificari auzeam mereu "miroase ucigator! cand este gata?".


Sosul de branza eu il fac asa: o cutie de smantana rasturnata intr-o craticioara, pe foc mic pana incepe sa faca bulbuci (aidca sa fiarba). Adaug putina branza cu mucegai, nu foarte multa ca il amaraste rau si cam jumatate de cutie de Almette cu verdeata. Las pe foc pana cand se omogenizeaza totul si incepe sa se simta la lingura ca se intareste putin.


Prajitura cu visine, reteta de la mama a iesit absolut dementiala. Galbena si pufoasa, proaspata si racoritoare.., mai, mai sa uitam ca eram intr-o zi cumplit de geroasa de iarna.

Am folosit pentru o tava de vreo 20 x 30 cm: 11 oua de tara, 11 linguri de zahar, 11 linguri de faina, 1 pachet de unt, 1 plic de praf de copt, visine de la congelator (puse de mama asta vara, dar e posibil sa mearga si cu din alea din compot) si zahar pudra.
Procesul in sine presupune urmatorii pasi:
1. Separi albusurile de galbenusuri.
2. In bolul in care ai albusurile, adaugi zaharul si bati cu mixerul cat ai rabdare de mult, trebuie sa creasca si sa stea cat mai teapan pe paletele de la mixer - ca la bezele.
3. Bati si galbenusurile, dar nu cu atata sarg. Trebuie doar sa se omogenizeze bine. Le rastorni peste albusuri si continui sa amesteci.
4. Untul il topesti la foc mic si il adaugi si pe el la compozitie, continuand sa amesteci. Nu conteaza daca e cald inca, eu l-am pus de-a dreptul fierbinte si nu a avut nimic.
5. Adaugi faina. Daca nu folosesti mixer, pune-o "in ploaie" - asa mi-a explicat mama cand mi-a zis reteta. Adica trebuie sa o presari, mai degraba, ca sa eviti formarea cocoloaselor de faina. Daca ai mixer, dai inainte cu lingura, nici urma de cocoloase.
6. Tot aluatul bine omogenizat il pui in tava, cat mai uniform. Tava o pregatesti in prealabil - ori pui hartie de copt, ori o tapetezi cu faina - asta inseamna ca o ungi pe fund si pe margini cu unt sau ulei, pui doua linguri de faina si o scuturi astfel incat sa se formeze un strat subtire de faina.
7. Pui visinele din loc in loc. Cat de multe sau de putine, dupa gust.
8. Bagi la cuptor, foc mediu, 20 de minute si e gata.
9. Scoti si pui zahar pudra pe deasupra. Dupa ce tai si pui pe farfurie, arata cam asa:

Stiu, la prima vedere nu pare sa semene cu cina romantica clasica. Dar noua nu ne plac lucrurile facute ca in filme, asa ca am savurat si ne-am bucurat.

Experienta thailandeza

Am plecat pusa pe treaba, crezand ca in doua zile maxim o sa reusesc sa descopar toate smecheriile de plante, legume, fructe, mirodenii si ca o sa reusesc eu cu talentul meu pentru improvizatie sa gatesc in stil thailandez. Bine zis "in stil thailandez", pentru ca in doua zile m-am convins de un singur lucru - orice am incerca noi aici, este pur si simplu imitatie.

Totul e mult mai simplu decat mi-am inchipuit, dar este altfel si daca nu ai toate ingredientele, nu poti decat sa speri ca prietenii carora le-ai organizat o seara thailandeza se pricep mai putin decat tine si nu vor calca niciodata pe taramurile indepartate, astfel incat sa-si dea seama de bufoneria pusa de tine in scena.

Simplu incepe de la instrumentele pe care le folosesc. Cuptoarele in bucatariile lor sunt mult mai rare decat masinile de spalat vase in Romania. Le este de ajuns plita pe gaz - cu un ochi sau doua, in functie de cat de mare este familia. Gazul poate fi furnizat foarte bine de la butelie si nu va inchipuiti ca asta se traduce intr-o flacara mica si amarata. Plitele alea sunt excelent facute si flacara incinge orice in 30 de secunde.
Orice folosesc ei pe post de recipient pentru gatit. Cel mai des wok-ul, care nu seamana deloc cu imensul si greoiul pus la vanzare in magazinul IKEA. Toate oalele, inclusiv wok-ul nelipsit, sunt fabricate dintr-un material foarte subtire si usor. Subtire ca sa se incinga repede, usor ca sa nu iti rupa mana cand incerci sa calesti cantitati maricele de ingrediente (sunt mari in cele mai multe cazuri, pentru ca familiile sunt numeroase -- societatea lor nu impune sentimente de rusine vizavi de traiul in comun al mai multor generatii, asa ca poti vedea la masa de pranz bunicii de 80 de ani si nepotii de 4).

Simpla e si operatiunea in sine. Apa pentru cafea incepe sa fiarba in 40 de secunde, legumelele, orezul sau noodlesii se calesc 1 minut, 2 maxim. Prawnsii i-am lasat in wok, cu o bucatica mica de unt, vreo 4 minute si au fost gata.

Mancarea tailandezilor e de doua feluri: iute sau dulce. Orice ai alege, dupa doua saptamani ti se ia si tanjesti la un hamburger sau un gratar de porc ca si cum nu ai mai fi gustat de cel putin un an. Diferentele de gust sau arome intre felurile din cele doua categorii sunt foarte mici, ceea ce ajuta mult la situatia descrisa anterior.

Daca esti pasionat cat de cat de gatit, ai mari sanse sa te pierzi prin piete. Tarabele sunt pline cu zeci de feluri de mirodenii, ierburi, legume, fructe. E greu sa afli din prima care ce este, daca chiar vrei sa inveti ceva despre arta lor culinara trebuie fie sa te documentezi serios pe internet inainte, fie sa platesti un curs de gatit pentru ca oricat de amabile ar fi doamnele si de dispuse sa iti vanda orice ieftin si bun, engleza lor limiteaza la minimum schimbul de informatii utile.

Altfel, nucile de cocos stau sa-ti pice in cap si bananele pot fi culese de pe marginea drumului la fel de usor precum corcodusele primavara in satele romanesti. E verde si e colorat totul, inclusiv viata. Mai mult decat ma asteptam.

Vinete mici, mici

Pana acum le stiam din poze si ca o obsedata ce sunt visam sa le vad si-n realitate si mai ales sa le testez. Sunt cat se poate de reale - vinetele mici, rotunde si mov. Sunt mai tari decat ce cunoastem noi din tara, habar nu am daca merg la musaca. Ca sa zic sincer, mie cand le vad imi vine sa le insir pe ata si sa mi le atarn la gat, asa sunt de frumoase!

Dat fiind ca: 1) sunt in vacanta, 2) tot ce e mai bun se gaseste in piata, unde doamnele sau domnisoarele nu prea se pricep sa explice in limba engleza ce sunt minunile de pe tarabe, 3) sunt intr-un loc in care lenea vine de la sine si cred ca nu te lasa nici dupa ce pleci acasa, 4) nu am cuptor, am ales metoda cea mai simpla si mai la indemana.

Taiate rondele, vinetele mici si mov le-am pus in strecuratoare, date cu putina sare. Stiam de la ale noastre ca trebuie sa se scurga din ele zeama cat sa faci o cana de ceai. Dezamagire, nu a curs mai nimic. Asa ca am mers mai departe, le-am aruncat in oala, cu un pic de ulei de palmier (nu de fitze, ci pentru ca porumbul e mai rar in Thailanda) si putina apa si le-am lasat cu capacul deasupra vreo douazeci de minute, sa se patrunda.

Am batut intr-un castron trei oua (galbene si mari ca alea de la gainile crescute de bunici, desi ele sunt cumparate de la supermarket - ori aici nu au ajuns ingrasamintele, ori au unele si mai bune, pe care romanii inca nu le importa si care fac toate ouale de incubator sa para de tara) si am amestecat vreo suta de grame de cascaval dat pe razatoare.

Tot amestecul a fost turnat peste vinete si lasat acolo inca vreo 10 minute. La final inca un pic de sare. Ar fi mers, cu siguranta, niste ierburi, pe care din pacate in momentul improvizatiei nu le aveam in casa.

Foarte natural si rapid. Ca s anu zic ca mai simplu de atat nu se poate.

Dinner just for one

Am zis ca pun pauza pana plec in vacanta, pentru ca am multe de facut, oameni de vizitat, bagaje de impachetat si tot asa. Am pus pauza la invitatii, ca la gatit nu m-am putut abtine. Si mi-am dat seama ca din cand in cand e bine sa gatesc doar pentru mine, sunt mai critica in momente din astea, nu are cine sa ma laude si sa ma influenteze.

Am cam reluat tema de saptamana trecuta, ce-i drept, cu efect pozitiv pentru ca nu-i asa, practice makes perfection: salata iceberg cu muuuuulti creveti, plus creveti in unt, icre de crap proaspete, blueberry muffins, painica cu masline, vin alb si niste muzica clasica.


Crevetii aia mari si grasuni sunt cei mai buni. Am schimbat reteta, adica i-am pus in tigaie cu mult unt si cu busuioc proaspat. Abia la final am adaugat un pic de praf de usturoi si sare. O parte i-am lasat intr-un castron cu tot cu sos, iar restul i-am taiat mai mici, i-am scurs de sos si i-am folosit la salata.


Salata cu creveti e o minune, de data asta am facut dressingul cu ulei de masline si sucul de la o lamaie, sare si piper proaspat macinat. Mult mai bun si mai fresh decat cu aceto balsamico!

Blueberry muffins! THE blueberry muffins! First time ever si au fost aproape perfecte. Zic aproape pentru ca am avut eu ambitia sa le decorez festiv - va spun un secret, nu e mare scofala cu bombonelele alea de la supermarket. Nici bomboanele CIP nu mai sunt ce erau pe vremuri!

Acum ca mi-au iesit si cu afine, m-am linistit, pot sa spun si reteta. Ai nevoie de 120g unt la temperatura camerei, 100g zahar (120 daca iti plac mai dulci), 2 oua la temperatura camerei, 220g faina, o lingurita de praf de copt, forma de briose (eu am primit-o cadou dar am auzit ca se gasesc la TCM) si hartiute speciale pentru forme (de la acelasi magazin, se pare).

Ca sa obtii aluatul:
1. Intr-un castron mai adanc (ca sa nu iti sara pe toti peretii bucatar freci cu mixerul bine zaharul si untul.
2. Adaugi cele doua oua si amesteci in continuare.
3. Adaugi alternativ faina (amestecata cu lingurita de praf de copt si strecurata in prealabil prin sita) si laptele.
4. Adaugi afinele - eu le-am taiat in patru ca erau maricele.
5. Pui foitele in forma si torni aluatul cu o lingura. Cantitatile astea sunt fix pentru 12 briose.
6. Pui la cuptor, la foc potrivit timp de 25 de minute.
7. Le decorezi sau nu :-). Mie mi-a venit ideea de data asta sa nu le mai dau cu ou batut pe deasupra, ci cu sirop de grenadine (il aveam ca din intamplare prin casa, multumesc, iubitule!). Merge...ca uns!

Dupa toate astea ma simt rasfatata ca o printeza si lenesa ca o pisica!

Suflet pentru Hrană Dinner Party, ediția a 3-a

Tzup-tzup-tzup...cam asa as caracteriza ziua de sambata, de dimineata pana in miez de noapte. Nu stiu de ce m-am setat atat de tare pe muffins, cert este ca imi stateau pe creieri si nu ma puteam opri. Dupa alergaturile obisnuite, curatenie, dresaj cu Sophie (ah! si filmat, ea e deja vedeta, apare la TVR), cumparaturi, iar dresaj, iar curatenie, m-am linistit un pic. Asta insemnand ca am putut sa ma inchid in bucatarie si sa pregatesc minunatiile pufoase.

Am o reteta de baza, pe care de fiecare data o combin cu diverse chestii. As putea spune ca experimentez inca, nu am ajuns la formula perfecta pentru ca, evident, fiecare ingredient pe langa schimba compozitia si imi aduce cate o surpriza. Slava cerului, pana acum, n-am reusit niciun dezastru!

De data asta, am incercat cu: whisky (nu a fost vina mea, jur!) si ciocolata, coji de citrice confiate, plus glazura de caramel pe deasupra si intr-un final, ca nu ma puteam abtine am repetat reteta cu banane. Contrar asteptarilor, nu cele cu alcool au avut cel mai mare succes, ci varianta cu citrice si glazura.

Pentru ca oamenii au fost invitati seara, nu puteam sa le cer sa vina mancati deja, ca le dau eu desertul. Asa ca am mai pregatit si niste chestii usoare, rapide - salata iceberg cu somon afumat (dressing clasic din ulei de masline, putin aceto balsamico si ierburi de Provence, ca astea mi-au picat primele in mana), salata cu creveti (pe care i-am perpelit 5 minutele in tigaie, cu un cubulet de unt), mozzarela cu rosii cherry si paine cu seminte. Ah, era sa uit "the prosciuto lollipop", cum le-a numit Oli.

Cam atat am facut eu, de restul s-au ocupat ei, prietenii, adica mi-au daruit o seara minunata, dupa cum spuneam si in postul anterior. Nimic extravagant, doar multa caldura, pentru care le multumesc.