CREVEȚI CU USTUROI ȘI LEMONGRASS

La mine a trecut deja ora cinei, la tine abia se apropie, nu cred că  o să te superi dacă îți ofer un picuț de insirație. Hai că mai e timp să dai fuga la supermarket, lista de cumpărături nici nu e lungă: creveți, usturoi, lemongrass. Ulei de măsline, sare și piper sigur ai în casă.

Curăță usturoiul și toacă-l mărunt.

Curăță și lemongrass-ul -- dă la o parte primele trei straturi de frunze, adică, ca să rămâi cu partea mai moale și mai zemoasă. Taie-l mărunt sau mai puțin mărunt, cum ai chef, nu e nicio regulă.

Încinge în tigaie două linguri de ulei de măsline și perpelește bine cele două ingrediente până usturoiul începe să devină auriu. 

Pune creveții în tigaie și toarnă peste ei o cană de apă. Acoperă cu un capac și lasă 5 minute.

Întoarce creveții pe cealaltă parte și mai lasă-i sub capac încă 3-4 minute.

Nu uita când îi servești / mănânci, să pui la îndemână și lămâie -- e foarte posibil ca infuzia de lemongrass să nu fie suficientă pentru a tăia greutatea cărnii de creveți.

Mda, e atât de simplu. Enjoy the weekend!

ENERGIE LA PAHAR (Juicing #2)

De când cu mâncarea sănătoasă tot încerc combinații de sucuri. Unele-s mai reușite, altele mai puțin. Secretul, am descoperit eu so far, este dozajul. E la fel de important cât pui ca și ce pui în juicer. Toată lumea îți spune că sucurile verzi sunt cele mai sănătoase. Cu cât mai verde, cu atât mai bine. Hmmmm, ia stoarce tu un kilogram de kale sau de spanac și bea-l. Să-ți fie de bine! (dacă încă mai poți respira)

Nu merge chiar așa, mai ales dacă nu ești învățat cu gusturile noi de verzituri stoarse. Mergi pe moderație, evită să folosești cantități mari din ingrediente cu gusturi extreme/puternice -- ginger, verzituri, lămâie. În schimb, încearcă să le combini cu fructe sau legume neutre ca mărul sau morcovul. Și atunci, o să vezi, se schimbă treaba, bei sucul proaspăt cu mult mai multă plăcere. Aș zice chiar că șansele sunt mari să devii dependent.

În paharul verde am combinat: 1 măr, 2 portocale, 1 tulpină de țelină, 1 mână de kale cu tot cu tulpini (poți folosi orice verzitura îți e la îndemână), jumătate de guava -- știu că în România nu e la îndemână, poți să înlocuiești cu un măr sau două.

Încă un truc: dacă tot ți se pare că e ciudat la gust sucul proaspăt stors, îndoaie-l cu apă și mai dă-i o șansă înainte de a-l arunca la chiuvetă.

APROAPE-BROWNIE (PRĂJI RAW)

Mi s-a părut mereu ciudat cum literatura de referință (sau mai puțin, dacă ne gândim la blogurile culinare) nu reușește să găsească niște denumiri originale pentru produsele raw-vegane și se folosește de numele unor alimente sau feluri de mâncare tradiționale. Pâinea de semințe -- te asigur că, oricât de bună ar fi, nu are nicio legătură cu pâinea, brânză de caju, maioneză de țelină șamd. Sunt gustoase, dar nu sunt ceea ce unii încearcă să le facă. Referința la mâncarea tradițională încadrează felurile de mâncare crudivore în anumite categorii, le dă un sens pe care cât de cât îl pot înțelege și cei ce nu au încercat vreodată mâncare nepreparată termic.

Mi-e greu să le spun prăjiturelelor inventate de mine brownies. Nu sunt. Am făcut brownies la viața mea și știu clar că nu sunt. Înafară de gustul de cacao și de potolirea poftei de dulce, nu mai au mare lucru de împărțit. Dar cum să le zic, prăjituri raw din semințe măcinate, stafide, merișoare, miere și cacao? Hmmm :-)

Trecem peste, le ținem minte de aproape-brownie și vedem cum le-am pregătit.

Am făcut făină din: semințe de floarea-soarelui, semințe de in, nuci românești, migdale.

Am mărunțit pe tocător stafide și merișoare.

Am amestecat făina cu fructele uscate. Am mai adăugat și afine, fără să le mai mărunțesc că-s și-așa mici ca vai de ele.

Am furișat două linguri de cacao printre toate cele, că doar trebuia să ajung la aproape-brownie, nu?

În tot amestecul ăsta am înglobat o lingură de miere. Nu mai mult, că fructele deja dau dulceață și nu vroiam ca rezultatul să fie leșinător și strepezitor de dinți. Am amestecat totul bine, ajutată de câteva linguri de apă. Amestecul s-a transformat într-o pastă groasă, din care am făcut biluțe, pe care le-am presat un picuț între palme.

Le-am scăldat în ciocolată raw (vezi aici cum faci ciocolata) și le-am băgat la frigider, unde șed bine mersi până în ziua de azi. Evident, numărul lor scade, scade, scade.

Dacă te iei după înfățișare sunt mai degrabă absolutely-brownie, nu?

ENERGIE la PAHAR (Juicing #1)

Da, da, energia vine la pahar, nu la cutie, nu la sticlă și trebuie să muncești un picuț pentru ea.

Un picuț. Cât să speli și să tai cuburi câteva fructe și legume.

Azi dimineață am combinat: o sfeclă roșie de mărime medie, 2 castraveți mai măricei, un măr, o portocală, jumătate de lămâie cu tot cu coajă (spălată bine, bine), o tulpină de țelină.

Combinația a ieșit puțin acrișoară - aș recomanda-o cu încredere unei gravide care se luptă cu grețurile de dimineață. A fost, de fapt, prima oară când am pus lămâie și m-am bucurat tare să descopăr că îndoaie bine dulceața dată de sfeclă -- care uneori e greu de suportat pe stomacul gol.

VIS URÂT CU CIFRE MULTE vs REGULI DE NUTRIȚIE DE BUN SIMȚ

Numără cineva caloriile înghițite zilnic? Stă vreo gospodină sau vreo pasionată de arta culinară cu pixul, caiețelul și calculatorul ca să socotească și să noteze TOATE informațiile nutriționale posibile despre 100g de ceapă / roșii / ciozvârtă de iepure? Întreb, nu dau cu parul. Pentru că mie astfel de imagini îmi ridică părul pe mâini și îmi dezvoltă sentimente neplăcute de incertitudine, teamă, confuzie. 

Și ce vezi în fotografie e doar începutul. Pentru toate detaliile posibile, accesează site-ul Self Nutrition Data, dezvoltat pentru educația consumatorului american mediu. Nimic de zis, e foarte util dacă vrei să afli valoarea nutrițională a alimentelor. Doar că s-a exagerat cu detaliile și asta tare mi-e teamă că duce la obsessive-compulsive disorder.

Până una, alta, eu o țin pe a mea:

• Mănâncă cât mai diversificat, fă curcubeu în farfurie dacă poți.
• Evită sarea, zahărul sintetic/prelucrat, grăsimile trans și pe cele saturate, produsele de patiserie și brutărie care folosesc făină albă, orezul alb, alcoolul, tutunul (nu, nu sunt ipocrită, știu că am pe blog rețete de prăjituri, pâine și alte dureri din astea; doar că a mai trecut vremea, am mai învățat niște lucruri, iar de moderație nu e prima oară când îți vorbesc).
• Mănâncă multe fructe și legume în stare naturală. Bonus: dacă faci asta poți să te numești raw-vegan! Salate, salate, salate - sunt un dar de la Dumnezeu, pe cuvânt.
• Ia-ți proteinele mai degrabă din semințe și legume, sunt mult mai sănătoase decât cele de origine animală.
• Nu e musai să te lași de carne, doar nu o face monument istoric în farfurie. Gândește o proporție de 80-20. 80% legume, nuci, semințe și doar 20% carne.
• Dacă vrei vreodată să slăbești, începe cu mărimea porțiilor. În 70% din cazuri mâncăm mai mult decât avem nevoie. Organismul este suprasolicitat cu digestia, tot ce nu folosim ca energie se depune. Simplu. 
• Fă mișcare. Măcar un pic - trebuie să iei foaia din imprimanta de după colț, nu te da cu scaunul de la birou până acolo, ia-o pe jos.
• Mestecă bine orice firimitură pe car eo bagi în gură. Dacă ești atent o să vezi că procesul ăsta îți dezvăluie gusturile într-un mod suprinzător. Copil fiind eram un fel de regină a mestecatului, dura și jumătate de oră până înghițeam un bol - ceea ce pe mama o termina de nervi, biata de ea, că mai avea și altele de făcut prin gospodărie, n-o putea ține într-o permanentă ”supraveghere-plod”. Aș vrea să mai fiu copil un pic - recunosc că mi-am pierdut acest bun obicei și e dificil de recuperat.

Îți doresc înțelepciune să alegi bine la ce poftești!

CUM FACI TARTINE PERFECTE CU HUMMUS

În vremurile de demult apuse când nu aveam nici cel mai mic interes să îmi petrec sâmbetele și duminicile în bucătăria mică din garsonieră, gătind cine știe ce oală cu ciorbă, libanezul era salvarea și bucuria și răsfățul de weekend (la început, că eram mică și cu venituri pe măsură) și de oricând (mai târziu când am mai crescut nițel și chiar simțeam că vine ziua de salariu). Eram topită după gusturi și mirosuri, mi se păreau cele mai exotice și cele mai de nepătruns -- nu știam nici ce e aia linte, nici cum fierbi boabele de năut. Și pentru cine nu mă crede - prima și prima oară când am încercat să fac acasă hummus am pus boabele direct la fiert și am obținut nada, bineînțeles, pentru că nu s-au fiert nici după 3 ore pe foc.

Astăzi știu să fac și supă de linte și hummus. Chiar bune, amândouă. Hummus fac des, mai mult decât des. Aproape că nu lipsește din frigider, iar Brăduț face glume pe seama mea că sunt obsedată. Cam sunt, îmi place, e bun, mi-e poftă de el mai ceva ca de cele mai bune brioșe pe care le-am copt vreodată.

Îl fac din boabe de năut uscate, nu din cele din conservă. Le pun la rehidratat câteva ore și apoi le fierb bine. Le las să se răcească un pic și le killeresc în blender cu tahini, ulei de măsline, sare, zeamă de lămâie și puțină apă. Tahini îl cumpăr, am găsit unul care chiar îmi place și nu văd de ce aș pierde vremea să îl fac acasă.

Cantitățile aproximative pe care le folosesc eu la o tură de pregătit hummus:

200g năut rehidratat și fiert
100 ml tahini (pastă de susan)
50 ml ulei de măsline
50 ml apă, chiar mai mult uneori -- poți regla dacă vezi că nu se mișcă blenderul cum trebuie
2-3 căței de usturoi
jumătate de linguriță de zeamă de lime / lămâie
sare după gust

Săptămâna trecută am simțit nevoia să îl combin cu altceva decât cu roșii (clasic, deja). Am amestecat pătrunjel cu morcov, am stropit cu zeamă de lămâie (din belșug), un strop de sare și gata salata perfectă care să balanseze gustul ușor nerafinat al hummusului.

Add caption

Tartinele au ieșit perfecte! (dacă nu ținem cont de faptul că au dispărut rapid)