Banana bread - first shot, first success

Cum spui banana bread pe româneşte? Pâine cu banane? Chec cu banane? No idea. A mea este pe limba lui Shakespeare banana bread with chocolate chips. Sună bine, arată excepţional şi dacă urmăreşti instrucţiunile pas cu pas îţi iese şi ţie la fel, la fel.

1. Trebuie să încingi cuptorul la 200 de grade Celsius.
2. Iei o tavă de chec şi o ungi bine pe interior cu unt - peste tot, până sus pe margini.
3. Măsori ingredientele şi le ţii la îndemână pe masă:

• 220 grame de făină
• 110 grame zahăr
• 1/2 linguriţă de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriţă de praf de copt
• 1/4 linguriţă de sare
• 3 banane foarte, foarte coapte pisate precum cartofii pentru piure
• 1 linguriţă de suc de lime sau lămâie
• 120 grame de unt
• 1 lingură de lapte sau lapte bătut
• 2 ouă - le baţi numai puţin de tot
• fulgi de ciocolată - eu nu-i cântăresc niciodată, pun la ochi; de dragul preciziei să zicem în cazul de faţă 2 linguri

4. Amesteci într-un castron făina, sarea, bicarbonatul de sodiu şi praful de copt. Pui deoparte.
5. Într-un alt recipient amesteci bananele strivite cu laptele şi sucul de lime. Pui deoparte.
6. Foloseşti un al treilea bol pentru a bate untul cu zahărul până obţii o pastă omogenă, foarte deschisă la culoare. Zahărul nu este încă topit în stadiul ăsta dar nu-ţi face griji de el.
7. Pui cele două ouă şi amesteci până sunt integrate perfect în peisaj.
8. În acest al treilea bol, unde ai amestecat untul cu zahărul şi ouăle, începi să adaugi alternativ făina şi piureul de banane. O treime din făină şi amesteci. O treime de piure si amesteci. Tot aşa până ai integrat conţinutul tuturor bolurilor.
9. Arunci şi fulgii de ciocolată şi îi învârţi bine ca să-şi găsească locul perfect în compoziţie.
10. Răstorni aluatul în tavă, îl distribui uniform pe toată lungimea ei.
11. Bagi la cuptor pentru 50 de minute - setează temperatura la 180 de grade Celsius!
12. Când a expirat timpul, faci testul cu scobitoarea (sau cu un cuţit) - iese curată înseamnă că scoţi tava din cuptor, nu iese curată o mai laşi câteva minute.
13. Laşi pâinea/checul să se răcească înainte să îl tai. Mie ăsta mi se pare cel mai dificil moment. Aseară am jurat în gând că nu mă ating de el vreme de o oră şi în secunda următoare i-am desprins un colţişor. Pe care l-am mâncat.

Ce nu trebuie să lipsească din bucătărie

Update la brânzica de vaci

Dacă eşti prea leneş sau nerăbdător, am aflat şi am testat o metodă mai rapidă decât asta de a face brânzică de vaci acasă.
Pui laptele pe foc şi când începe să fiarbă storci în el sucul de la o lămâie (jumătate de lămâie dacă foloseşti ca bază puţin lapte). Merge cu lapte pasteurizat, merge şi cu sucul de la lime. Se separă imediat, nu trebuie să mai aştepţi cele 24 de ore la care făceam referire. Pui în săculeţul de tifon la scurs şi ai gata brânza mult mai repede.

Mulţumesc, Delia!

Pâinică siciliană

Am cuptor şi mă joc cu el de parcă nu am mai văzut asemenea maşinărie în viaţa mea. Mi-a intrat mai nou în cap să încerc tot felul de reţete de pâine. Am început cu pâinicile siciliene azi-noapte pe la 1. Sunt foarte uşor de preparat şi sunt bune de tot, mai ales calde.

Ai nevoie de 250g făină, 1 linguriţă de drojdie uscată, 1 linguriţă de sare, 2 linguri de ulei de măsline, 100 ml apă minerală carbogazificată şi ierburi - rozmarin, oregano, pătrunjel, depinde ce ai prin casă. Ierburile nu sunt obligatorii.

Amesteci făina cu drojdia şi cu sarea şi adaugi apa minerală puţin câte puţin. Pe măsură ce frămânţi aluatul adaugi ierburile şi uleiul de măsline. Mie mi-a luat zece minute până am obţinut un aluat suficient de elastic (se lipeşte numai puţin de tot de suprafaţa pe care-l frămânţi). Imediat ce s-a întâmplat asta m-am oprit, l-am împărţit în opt bucăţi (cât de cât egale, nu e nicio regulă) pe care le-am transformat în turte. 

Am tapetat tava de la cuptor cu făină, am pus turtele de cocă pe ea, le-am stropit cu puţin ulei de măsline, piper şi oregano şi le-am lăsat să se odihnească zece minute. Apoi le-am băgat la cuptor unde au fost gata în alte zece minute.

Patru dintre ele au dispărut încă din vremea când erau calde. Dimineaţa am apucat şi eu să gust la micul dejun - o minune cu unt şi puţină sare. Dacă nu pui ierburi în compoziţie sunt demenţiale cu miere sau dulceaţă. Să mai zic că dacă torni un pic de ulei de măsline mănânci până crăpi? N-ar fi frumos din partea mea, mă abţin, deci.

Cină în familie

Nu am fost acasă în ultimele trei săptămâni, motiv pentru care nu am mai combinat nimic în bucătărie. Am colindat pe vulcani, insule pustii, râuri şi lacuri din Sumatra. Am învăţat despre oameni, mâncare, muzică, animale şi natură mai mult decât în ultimii doi ani la un loc. Mai ales despre mâncare o să povestesc când termin de prelucrat fotografiile. Până acolo, însă, raportez că am inaugurat masa din căsuţa nouă.

Diana, Elena şi Laurenţiu sunt familia noastră din Chiang Mai. Ei ne-au ajutat să ne mutăm, să ne găsim casă, să ne orientăm. Până apar ocaziile în care să ne luăm revanşa cu adevărat, i-am invitat la cină aseară. Masă mare cu aperitiv, fel principal şi desert. Cum m-am priceput şi eu mai bine.

Am început cu brânzica de casă. O parte am combinat-o cu smântână, alta cu mărar şi ardei gras. Sună banal, dar aici unde brânza de vaci nu se găseşte pe toate drumurile, să o incluzi la aperitiv e chiar nebunie culinară.

Tot la aperitiv am avut pastă de ciuperci cu maioneză şi usturoi. Adică am opărit ciupercile, le-am tocat mărunt, le-am amestecat cu maioneza creaţie proprie şi am băgat totul la blender. A fost super-super bună, hitul serii. A fost, că acum nici mirosul nu se mai zăreşte.

Am continuat cu pui şi cartofi la cuptor acompaniaţi de o salată sănătoasă cu de toate. Cartofii i-am tăiat felii şi i-am aşezat ca pe o salteluţă în tavă - peste ei au dormit pieptul şi pulpele învelite cu mirodenii: sare, piper, chilli uscat şi oregano. Şmecheria a venit cu ultimul strat - ceapă tăiată subţire, macerată jumătate de oră în zeamă de lime, ulei de măsline şi sare.

La desert, surpriză mare: brioşe! :-). Am modificat reţeta, însă - am pus miere şi fulgi de ciocolată. Yum, yum.

Un singur dezavantaj are dining-ul: nu are lumina bună de poze.
În rest, masă imensă, scaune comode. Plus că se curăţă uşor.

După ce au plecat invitaţii, ne-am aşezat la o şuetă şi am adormit.

Foto: Brăduţ Florescu.

Cum faci brânză proaspătă de vaci

Toată lumea dă ochii peste cap cu neîncredere când mă aude spunând "fac brânză de vaci acasă". Amicii de alte naţionalităţi m-au numit zeiţă când le-am menţionat acest aspect (erau sub influenţa binefăcătoare a brioşelor cu banane, e de înţeles).

Adevărul este că e simplu, oricine are smântână şi lapte poate face asta în bucătăria proprietate personală (sau închiriată). Eu nu am niciun merit, doar am băgat la cap ce mi-a explicat cealaltă Elena şi am trecut la treabă imediat ce m-am mutat în căsuţa nouă.

Ca să nu o mai lungim, te anunţ că ai nevoie de o cutie de smântână (150g), lapte (2l), lighean sau găletuşă, o oală, un ochi de aragaz şi un săculeţ de tifon.

Smântâna o întinzi pe fundul ligheanului/găletuşei şi peste ea torni laptele. Acoperi cu un prosop de bucătărie şi laşi la prins 24h la temperatura camerei - posibil să fie nevoie de mai mult timp dacă nu e foarte caldă atmosfera. În timpul ăsta laptele se transformă în iaurt - poţi să păstrezi o parte din el şi să-l mănânci simplu, cu fructe, cu cereale etc.

Nu-ţi face griji că ai la îndemână numai lapte pasteurizat şi nu o să se prindă. Se prinde. Garantat.

Când ai iaurtul închegat, îl pui în oală pe foc. Laşi flacăra cât poţi de mică şi o să vezi după o vreme că brânza începe să se separe de zer. Când separarea asta e foarte evidentă - brânza strânsă în mijlocul oalei şi zer mult pe lângă - e semn că poţi opri focul.

Răstorni cu grijă în sacul de tifon tot conţinutul şi improvizezi mecanismul de scurgere - eu l-am atârnat de mânerul dulapului de deasupra chiuvetei, convenient enough că nu am mai avut grija vasului în care să se adune zerul. Laşi săculeţul ăsta la scurs încă 12h şi gata, când îl desfaci ai brânzică de vaci proaspătă.

Cu cât e laptele mai gras, cu atât o să-ţi iasă şi brânzica mai gustoasă.

Nu m-am dat în vânt niciodată după brânza de vaci în formă brută. Combinată, însă, cu diverse ingrediente, devine delicioasă şi perfectă pentru o gustare rapidă sau un mic dejun. Revin asupra combinaţiilor imediat ce mai "gătesc" nişte brânză proaspătă.