Regina Brioșelor

Viitorul meu sună așa: mă voi plimba întotdeuna într-o caleașcă în formă de brioșă, purtând o umbrelă și o rochiță în formă de brioșă. Vizitiu va fi Pangururan (motanul familiei, pentru cine nu știe deja), care la rândul lui va avea prinsă pe cap o pălărie în formă de brioșă.

Până acolo, însă, mai e cale lungă (mă gândesc numai cât timp i-ar lua unui croitor să facă o rochie de genul celei pomenite). Deocamdată coc brioșe aproape în fiecare zi, din ce în ce mai multe.

Rețeta pe care o folosesc în ultima vreme am găsit-o aici. Prima oară am reprodus-o întocmai, apoi m-am jucat cum am știut eu mai bine cu diverse ingrediente și topping-uri. Baza o păstrez întotdeauna aceeași:

260g făină
130g zahăr
1/4 linguriță sare
3 lingurițe rase praf de copt
120ml ulei vegetal
220ml lapte
2 ouă

Amestec ingredientele uscate într-un bol. Tot aici pun și umplutura - ciocolată sau fructe. Laptele, ouăle și uleiul le combin bine într-un alt bol. Răstorn uscatele peste umede, amestec puțin și umplu formele. Neapărat încălzesc cuptorul din timp, astfel încât atunci când bag tava să fie deja la 180 de grade Celsius. Setez ceasul   de bucătărie la 10 minute - când zbârnâie deschid cuptorul și întorc tava. Las încă 10 minute și-s gata.

Ce vezi mai sus e varianta în care am adăugat cacao (50g la baza de mai sus) și frosting după rețeta Mitinitei (mulțumesc, încă o dată pentru inspirație!). Mie mi se pare că asta este Regina Brioșelor, este atât de frumoasă că nici nu-mi vine să gust din ea - îmi dau cuvântul de onoare că am stat 10 minute și m-am uitat lung la ea și mi-a crescut inima de bucurie realizând că a ieșit din mâinile mele.

Sărățele cu brânză Gruyere și susan

Rețeta am găsit-o la Andreea pe blog (vezi aici) și mi-a stârnit o poftă nebună. Am sărit peste paprika dulce, brânza Cheddar și mac. În schimb am fost generoasă cu sarea, susanul și brânza Gruyere.

Este dificil să dai greș cu ele. Sunt excelente pentru ronțăit la film seara, tolănit pe canapea.

Brioșe cu merișoare

Am folosit aceeași rețetă de brioșe perfecte de aici. De data asta cu merișoare (o tavă) și afine uscate + ciocolată (a doua tavă). O combinație foarte bună - gustul acrișor al afinelor se îmbină perfect cu dulceața aluatului.

Încă mai exersez la toppingul ăsta ca să-mi iasă perfect - este o combinație de unt, zahăr și făină.

Profit de ocazie ca să atrag atenția asupra unor aspecte, pe care nu le-am găsit nicăieri subliniate în rețetele și modurile de preparare ale brioșelor:

* NU amesteca aluatul foarte mult. Lasă-l așa cocoloșit, cu zahărul netopit. Dacă îl omogenizezi riști să devină prea lichid și nu mai are forță să se ridice frumos în timpul coacerii.
* Folosește hârtii potrivite pentru forma ta - ar trebui să ocupe fix spațiul destinat lor, niciun centimetru mai mari/înalte.
* NU umple mai mult de 3/4 din formă cu aluat - brioșa are nevoie de spațiu să crească. Trebuie să ai grijă mai ales dacă ai amestecat aluatul prea mult sau ai folosit o formulă din care a rezultat un aluat foarte moale -- nu vor crește frumos, ci se vor revărsa peste marginea hârtiei de copt.

Am văzut verde-n fața ochilor / Supă cremă de spanac și broccoli

Se poate așa ceva, garantat. Și este extraordinar de bună. Am gătit-o la întâmplare pentru că aveam o mânuță de frunze de spanac și 3 flori de broccoli mici, nu aveau mai mult de 10cm diametrul. Cu oricare dintre ele nu aș fi reușit să fac mare lucru, luate separat. Așa că m-am gândit să le combin și să văd ce se întâmplă dacă le transform în supă cremă.

E drept, nu-i cea mai fotogenică supă din lume - vina spanacului plin de clorofilă și a procesului de fierbere. Oricum, te sfătuiesc să treci peste aspectul fizic și s-o încerci. Mie mi-a ieșit ca o spumă verde, incredibil de fină.

Ingrediente (1 porție):

1 mână de frunze de spanac

3 broccoli mici, 10cm diametru florii

3 morcovi mici, 7-8cm lungime

apă

sare

Mod de preparare:

1. Fierbi bine toate legumele.

2. Le scoți într-o sită și le lași să se răcească.

3. Combini legumele în blender cu 3 polonice din supa rezultată în urma fierberii și mixezi 1 minut.

4. Adaugi o treime de lingură de sare și mai mixezi 20 de secunde.

O poți servi simplă sau cu niște crutoane. Ai grijă, are darul de a dispărea incredibil de repede din castron!

Un vis împlinit / Brioșe (cu adevărat) perfecte

Fac muffins din 2008, de când am primit cadou prima mea formă de la o amică din Germania. Am încercat zeci de rețete, mai dulci, mai sărate, mai pufoase sau mai turtite. Niciodată nu am fost satisfăcută 100%, indiferent de ce mi-au spus prietenii pe care am făcut teste. Sigur, multe dintre ele au fost foarte bune, iar la toate s-a simțit diferența față de brioșele făcute în serie pe care le găsești în cafenele, brutării etc.

Cu toate astea, eu aveam în cap o textură anume pe care-mi doream să o obțin – nu pufoasă, nu îndesată. Vroiam o brioșă cu găuri neregulate la interior și bombată vizibil numai în centru, ușor crăpată la coacere.

În ultima vreme aproape că m-am dat bătută, nu mai speram să găsesc formula ideală. Întâmplarea a făcut ca ieri să vorbesc pe messenger cu o amică, fostă colegă, cu care nu mai vorbisem de cel puțin 4 ani. Mi-a povestit despre pasiunea ei pentru prăjituri, eu i-am destăinuit obsesia mea pentru gătit, am ajuns la rețete și mi-a turnat rapid una de madlene și una de negresă. Mă ardeau mânuțele aseară, le-aș fi testat pe amândouă în ciuda orei înaintate. Am cumpănit mai bine, însă (oare oi fi fost eu?) și am amânat pentru dimineață ca să am lumină naturală, să le fotografiez.

Știu că-mi făcea mama madlene când eram mică și că-mi plăceau. Dar nu-mi amintesc gustul și ăsta a fost motivul pentru care le-am tăiat de pe listă – pur și simplu nu este o provocare suficientă pentru mine dacă nu-mi pot imagina/aminti un gust. Am răsfoit câteva minute blogul cu rețete recomandat de amica mea și mi-au picat ochii pe una de brioșe. Cu totul diferită de ce-am încercat până acum, mi-am zis că trebuie, trebuie să fie aia bună. Am simțit că voi coace brioșele mele perfecte, că vor fi identice cu cele pe care mi le imaginez de atâta vreme.

Și au fost!!! A fost rețeta câștigătoare, atât de bune au ieșit încât imaginația mea este picată la pământ, umilită de cât de neputincioasă a fost în fața realității.

Bine, gata cu vorbăria, să-ți spun și rețeta brioșelor perfecte. Îmi cer scuze că unitățile de măsură sunt așa amestecate, nu am apucat în entuziasmul meu să le cântăresc pe toate (dacă vrei să faci asta, uite aici un convertor).

Ingrediente:

250g de făină

120g zahăr (dacă-ți plac dulci, dulci, poți pune 150g)

1 cup smântână

2 ouă

1/3 cup ulei

2 lingurițe de zeamă de lime/lămâie

2 lingurițe praf de copt

1 lingură de smochine albe*

2 linguri de cantalupe confiat*

* stafidele și cantalupe confiat am avut eu la îndemână, tu le poți înlocui cu orice altceva - fructe proaspete, congelate, bucăți de ciocolată albă sau neagră etc.

Mod de preparare:

1. Încălzește cuptorul la 180 de grade Celsius și pregătește forma cu hârtiuțele aferente.

2. Dacă folosești smochine și fructe confiate, pune-le la înmuiat jumătate de oră.

3. Amestecă într-un vas uleiul, ouăle, smântâna și zeama de lime/lămâie.

4. În alt vas amestecă făina cu zahărul și cu praful de copt.

5. Încorporează ingredientele uscate în cele umede, amestecând ușor până se leagă ușor între ele - nu exagera cu mixatul, nu trebuie să ai un aluat uniform și fin.

6. Scoate stafidele și fructele confiate pe un șervețel, zvântă-le puțin și prăfuiește-le cu puțină făină. Astfel pregătite, răstoarnă-le peste aluat și amestecă pentru ale distribui cât de cât uniform.

7. Umple fiecare hârtiuță din formă cu aluat, nu mai mult de 3/4 din înălțimea hârtiei ca să aibă loc suficient să crească.

8. Până acum cuptorul trebuie că a ajuns la 180 de grade, așa că bagă tava și coace brioșele vreme de 30 de minute. După primele 15 întoarce-o ca să aibă parte toate de aceeași temperatură.

9. Scoate tava și las-o să se răcească un pic. Când simți că e safe să pui mâna, scoate brioșele pe un grătar / tavă și așteaptă să se răcească complet (dacă poți!).

Rețeta este adaptată de pe Eat and Be Happy - merită să arunci un ochi dacă-ți place să faci dulciuri.

Confesiune: nu cred în Sf. Valentin

Pentru că orice ar fi fost la origine s-a transformat într-un instrument de marketing.

Pentru că iubirea trebuie împărtășită zi de zi la fel de intens, cu aceeași grijă și considerație.

Nu mi-am pus lenjerie roșie, nu m-am rujat, nu m-am machiat, nu am băut șampanie și nici nu am mâncat ciocolată fină. Nu cu asemenea lucruri/gesturi ne exprimăm dragostea de obicei, iar 14 februarie e o zi ca oricare alta. 

În schimb, Brăduț, care trebuia să plece de acasă cu treabă, a decis să mai stea încă o zi cu mine. Nu pentru sărbătoare, ci pentru noi. Iar eu, știind că trebuie să plece la drum lung, m-am trezit cu noaptea-n cap (a se citi 8.30) și i-am pregătit sărățele cu semințe de susan și floarea soarelui - să aibă omul ce ronțăi când îl lovește foamea.

Am mai stat o zi împreună, înainte de a ne despărți pentru două săptămâni. O zi ca oricare alta, cu aceleași gesturi mărunte, apreciate și niciodată uitate. Sărățelele au dispărut până la culcare.

Ingrediente:

200g făină albă all purpose

100g făină integrală

100ml ulei

50ml lapte

2 linguri de smântână

1 gălbenuș de ou

2 linguri de semințe de susan

2 linguri de semințe de floarea soarelui

Mod de preparare:

1. Amesteci toate ingredientele într-un vas până obții o cocă omogenă.

2. Acoperi vasul cu folie transparentă și îl bagi la frigider vreme de 1 oră.

3. Scoți vasul, întinzi aluatul pe blat (nu-i nevoie să înfăinezi, aluatul nu se lipește) cu ajutorul sucitorului și îl tai după bunul plac. Eu am o singură formă de biscuiți, după cum se vede în imagini, în formă de inimioară. Așa a fost să fie.

4. Pui sărățelele în tava tapetată cu făină / hârtie de copt și bagi la cuptor. Eu le-am ținut 30 de minute la 170 de grade și s-au copt perfect.

Notă: cantitățile de mai sus ”umplu” tava mare de la cuptor de două ori - insuficient dacă îți place mult ronțăiala. Noi am fi vrut să mai fie cel puțin încă o dată pe atât.

Rețetă adaptată de aici.