MÂNCARE DE FASOLE with A TWIST

Inspirată de mâncarea de linte executată acum câteva săptămâni, am zis că nici o fasole ca la bunica acasă nu ar fi rea. Numai că la 7.000 de kilometri distanță nu prea are cum să iasă ca la bunica (cea mai bună mâncare de fasole din lume!!!). Așa că m-am reprofilat: frunze de kaffir lime în loc de dafin, plus niște lemon grass tocat mărunțel, plus niște pudră de turmeric și a rezultat o fasole cu aromă super-mega exotică. 

Se execută așa: fasolea se clătește sub jet de apă și se pune la fiert până boabele sunt moi dar nu chiar fleașcă (20-30 de minute, cred că depinde și de tipul de fasole). Într-o tigaie adâncă se călește o ceapă și trei fire de lemon grass tocate mărunt, mărunt (dacă ai tocător electric bagă-le acolo). Se adaugă o conservă de roșii decojite -- tot sucul + roșiile mărunțite bine. Evident, roșiile proaspete-s cu atât mai bine venite -- la mine au lipsit, trecem printr-o criză de roșii pe meleagurile astea, nu mă întreba care-i cauza că nu am identificat-o. Fasolea scursă de apa în care a fiert merge și ea în tigaie alături de restul ingredientelor. Mai vin din urmă 4-5 frunze de kaffir lime și un praf de turmeric.

Odată ce toată compoziția începe să bolborosească se pune capacul și se lasă vreme de 15 minute. Dacă vrei mâncare mai scăzută, o poți lăsa pe foc mai mult, dar ai grijă să stai cu ochii pe ea că de aici încolo pericolul de ardere e măricel. Sare și piper adaugi la final după gustul tău și al familiei. Poți adăuga și alte ierburi aromatice, cum te lasă imaginația.

AM UMBLAT, AM REVENIT

Am tăcut pentru că am plecat de-acasă. La marea cea mare. Pe care am salutat-o, am mângâiat-o un pic cu picioarele, dar nu am avut timp să stau cu ea atât cât îmi doream, să-i povestesc ce am mai făcut de când nu ne-am văzut, să-i ascult poveștile aduse din larg. Nu-i nimic pentru că, așa cum se întâmplă mereu între prieteni buni, nimeni nu stă să numere minutele sau cuvintele. Dragostea e mută și eternă.

Anyway, m-am bucurat de fructe de mare. Nu chiar decadent cum s-a întâmplat acum câteva săptămâni acasă, dar nici să mă vait nu aș putea.

Am cunoscut o grămadă de câini extra simpatici - frumoși și jucăuși. Nu am apucat să-i trag în poză - oricum nu cred că mi-ar fi ieșit mare lucru la cât de zglobii erau. Fără nicio jenă, însă, doamna de mai jos stătea. La mângâiat și la pozat. Stătea și vorbea: ”Ce vrei, frumoaso?”, ”Miiiiaau!”, ”Îți place scărmăneala?”, ”Miiiiaau!”. Și tot așa, orice i-ai fi zis, ea răspundea cu un miau foarte hotărât. Altfel, frumoasă și moale foc.

Am și învățat ceva în decursul acestei plimbări: pachețelul de la Nok Air NU trebuie mâncat. Nu și nu, ține minte pentru când vei veni în Thailanda!

Revin cât de repede să-ți povestesc cum am transformat o clasică mâncare de fasole cu numai 2 ingrediente exotice. Până atunci, te las cu trăznăile de mai jos, rezultatul unui photo session aproape spontan ce a avut loc ieri la noi în grădină.

Mulțumesc și pe această cale fotografului meu personal, Brăduț Florescu, pentru că știe cum să mă învârtă pe toate părțile și să scoată ce-i mai frumos din mine.

SUPĂ CREMĂ RAW VEGANĂ de AVOCADO & ZUCCHINI

Îți zic și ție ce i-am zis și lui Brăduț acum 15 minute: am descoperit gustul Paradisului! Nu am cu ce altceva să asociez ca să descriu mai bine supa cremă de avocado și zucchini. Durează 5 minute să o faci și este 100% raw vegană.

Ai nevoie de 2 zucchini, 1 avocado, apă, zeamă de la o jumătate de lime, sare, piper și boia dulce. Opțional, poți adăuga smântână vegetală sau nu. Toată operațiunea constă în curățarea celor două ingrediente principale și mixarea lor în blender cu restul componentelor - sare și boia pui așa, de gust, un prăfuleț. Piperul pătrează-l d epresărat când servești supa, dă bine la aspectul fizic.

Atât, atâtica, nimic mai mult. Când ai supa cremă o pui în bol/castron/farfurie/pahar și o mănânci (cu sau fără smântână, cu sau fără pâinică indiană Kulcha, de exemplu). Cine zicea că e greu să gătești raw vegan?

SUPER SAVUROS: MÂNCARE de LINTE & PÂINICI KULCHA

Am văzut, am plăcut, am pus în practică. Când descopăr ceva ce îmi doresc tare, tare sau ceva ce-mi inspiră o poftă nebună nu stau mult pe gânduri. Ieri am dat peste o rețetă de mâncare de linte cu roșii pe Blog cu Legume și de alta de pâine indiană Kulcha pe Bucătărie Indiană Vegetariană -- două bloguri recent descoperite, extrem de utile pentru cine nu mănâncă proteină animală și are nevoie de inspirație. Mi s-a făcut poftă mare de amândouă, îmi imaginam gusturile și textura de nu-ți povestesc. Ieri seară am fost invitați la cină, așa că a trebuit să dau skip și să mă mulțumesc cu un orez prăjit cu fructe de mare, servit apetisant într-un ananas proaspăt. Azi, însă, nu am mai rezistat tentației și m-am pus pe treabă în stilul propriu - folosind rețetele drept inspirație și descurcându-mă pe plan local cu ce aveam la îndemână.

Pentru mâncarea de linte Ana a folosit linte verde. Nu aveam decât linte galbenă în casă și nu m-am dat bătută din atâta lucru, am folosit-o cu încredere. Clătită, fiartă 20 de minute, scursă. 

Am tocat câteva roșii, nu mai aveam nici din astea suficiente, așa că am completat cu încă trei din conservă + sucul aferent. M-am riscat și cu un gogoșar transformat în pastă la tocătorul electric. Plus ceapă (2 medii) și usturoi (3 căței).  

Totul, inclusiv lintea fiartă, a mers într-o tigaie adâncă. Am îndrăznit să storc fără regrete o lămâie întreagă peste. Am așteptat să dea în clocot, am pus capacul și mi-am văzut de treabă fix 15 minute. Am sărit peste verdeața proaspătă pe care Ana o menționa în rețeta originală -- ce vezi în fotografie e cel mai verde din restul de pătrunjel pe care-l mai aveam în frigider (ce să fac, e vineri, piața urmează în weekend?!) -- și am înlocuit-o, de la mine putere, cu oregano uscat. Am îndrăznit pe final să presar un praf de turmeric, unul de sare și unul de piper. Turmeric pentru că în comentariile de la postul Anei cineva menționa că face minuni în privința gazelor care apar de regulă după consumul de linte. Nu am avut gaze, mulțumesc de întrebare. Mugurii de lucernă adăugați pe deasupra nu au fost o idee rea, să știi.

Pentru pâinicile Kulcha s-a nimerit să am toate ingredientele la îndemână: făină albă (2 căni și jumătate), iaurt (aproape 1 cană plină), ulei de măsline extravirgin (3 linguri), sare (1 linguriță), zahăr brun (1 linguriță), bicarbonat de sodiu (1 jumătate de linguriță), apă (câtă am simțit nevoia). 

Nu am cuvinte să îți spun cât de simplu se fac și cât sunt de bune! Nu le face dacă ești genul care are remușcări că mănâncă prea mult din felul preferat. Niciodată nu le face, ascultă bine ce îți zic. E periculos!

Pentru restul de oameni, în special cei slabi și cu arderi rapide, iată ce e de făcut. Ingredientele uscate se amestecă într-un vas, se adaugă uleiul și apoi iaurtul și se frământă aluatul. Apă adaugi numai dacă vezi că aluatul e uscat, toarnă câte foarte puțin, one spoon at the time, that is. O ții lungă cu frământatul până aluatul este fin, elastic și nelipicios. Să tot muncești 5 minute -- nu am stat cu ochii pe ceas, dar a fost puțin. 

Lași aluatul deoparte o oră după care formezi pâinicile și le ”coci” în tigaie una câte una. Din cantitățile de mai sus îți ies 12-14 pâinici Kulcha. Trebuie să le formezi cu făcălețul, mai groase decât clătitele normale, mai subțiti decât cele americane. Tigaia trebuie să fi încinsă bine înainte de a te apuca de coacere. Odată început procesul, te rog dă focul la mediu spre mic. O să vezi că pâinicile se coc repede și se umflă-n pene exact ca lipiile pe care nu mai am eu cum să le fac, nemaiavând cuptor -- și câtă fericire să descopr astăzi că se poate să faci pâinicile astea pe foc!

Problema este că așa de fascinată am fost de toată povestea, cu precădere de pâinile umflate în tigaie, că am uitat să le fotografiez ca pe niște staruri. Le poți vedea mai jos în planul doi, cred că e suficient să-ți faci o idee.

PASTE CU SOS DE BRÂNZĂ ȘI MĂSLINE și UN LOOK NOU-NOUȚ PENTRU SPH

Ce ziceam, că îmi e dor de gusturi și arome din Europa. Forget about it, să nu cumva să vii în vizită cu chestii comestibile! Vreau VIN bun!!! Dacă nu extraordinar, măcar decent, așa ca orice sticlă de 20 de lei de pe rafturile de la Mega/Carrefour/Billa. Pe fondul consumului de aseară, excesiv numai în chimicalele incluse în ceea ce unii își permit cu neobrăzare să numească vin, m-am ales cu un rău soră cu boala. Apă cu lămâie, mâncare puțină, repaus la pat. 

Cumva, nu știu de unde, am găsit energia să gătesc ceva adorabil de gustos și să mă joc și cu design-ul blogului -- despre asta mai târziu, însă. Până atunci, fii atent ce mi-a trecut mie prin cap: sos de brânză amestecat cu măsline negre. Mi-o fi dor în special de Grecia? Probabil. Oricum, cele două ingrediente puse împreună au făcut casă bună cu o porție de paste și astfel am rezolvat rapid problema prânzului într-o zi cu stare generală de lăsați-mă-n-pace-nu-vreau-să-fac-nimic.

Sosul de brânză (da, odată la 5 luni mănânc și brânză) l-am făcut încălzind într-o oală un pahar cu lapte (și mă ating și de lapte la fel de des) și amestecând în el până la topire bucăți de Blue Danish și de Cheddar. După ce s-a omogenizat sosul am mai lăsat pe foc un picuț, cât să mai scadă și să se mai îngroașe. 

• tip&trick: folosește un vas în care știi sigur că nu se lipește nimic de fund și pereți.

Între timp s-au fiert și pastele, le-am scurs de apă și le-am amestecat bine cu sosul în cauză. Am adăugat măslinele tăiate în jumătăți. 

De acompaniament am mătrășit într-un bol câteva roșii cherry și o mână generoasă de salată verde, împreună cu un praf de sare, unul de piper, câțiva stropi de ulei extravirgin de măsline și cam tot atâția de aceto balsamico (I love, love, love it, apropo!).

Posibil tot festinul ăsta să-mi fi dat puterea necesară să zac în vârful patului cu laptopul în brațe și să mă joc câteva ore cu blogger. Pe care l-aș ucide dacă aș putea trăi fără. Cum, însă, s-a nimerit să poposesc la el în curte acum aproape 4 ani, nu se face nici să-l vorbesc de rău. L-am luat cu binișorul și slavă cerului mi-a schimbat tot ce am vrut schimbat. Așa se face că Suflet pentru Hrană are hăinuțe noi, pe care le ador!

Dacă vezi vreo chestie ciudată, vreun buton care nu merge sau merge aiurea, te rog dă-mi de știre (am pus un formular de contact în coloana din stânga, o să-ți fie ușor).

PASTE CU CREVEȚI

Câteodată mi-e dor de Europa. Nu de clădiri gri, vreme rece și oameni stresați și supărați. Ci de mâncare, de posibilitățile infinite de a pofti, de a-mi ploua în gură, de a savura, de a-mi simți papilele gustative fericite, leșinate de satisfacție! Știi ce zic? Bucătăria thailandeză e specială, e fascinantă și satisfăcătoare pe termen scurt, dar nu o poți face nevastă pe viață, nu e genul. Cel puțin nu pentru mine. Așa că mi-e dor de gusturi adevărate -- din alea de care nu te saturi niciodată și pe care, cel mai probabil, le experimentezi suficient de des încât să-ți fie teamă să te urci pe cântar.

Pastele cu creveți intră în categoria asta. Le-am încercat ultima oară când m-a pocnit un astfel de dor și clar m-am ridicat de la masă plină de satisfacție.

Dacă ai poftă vreodată, află că-ți trebuie paste, creveți decorticați, usturoi, pătrunjel și busuioc, ulei de măsline sau unt, sare și piper. Tot procesul durează câteva minute.

Cât timp pastele sunt în curs de fierbere al dente, ocupă-te să speli și să mărunțești verdețurile și usturoiul. 

Pune-le în tigaie și călește-le un pic în unt sau ulei de măsline -- 1 minut e suficient.

Adaugă creveții -- un minut, hai două, sunt suficiente ca să fie gata, ba chiar să se și îmbine decadent de aromele de usturoi, pătrunjel și busuioc. Adaugă un vârf de sare și asta este!

Amestecă pastele cu creveții, macină un pic de piper proaspăt peste. Eventual mai răsfiră câteva fire de verdeață și servește. Poftă mare!