Suflet pentru Hrana Dinner Party, editia 1

Prima editie Suflet pentru Hrana Dinner Party a avut loc miercuri. Scriu atat de tarziu despre ea pentru ca a fost intr-adevar o provocare, a necesitat muult mai mult efort decat de obicei si am avut nevoie si de timp sa analizez ce a fost bine si ce nu, astfel incat data viitoare sa setez standardele mai sus si sa le si respect.


Ca de obicei, urmarirea cu strictete a unei retete fixe nu a fost punctul meu forte, mai ales ca nicaieri nu am gasit vreo formula magica care sa-mi explice cum sa gatesti bine pentru zece persoane. Atatia ne-am adunat miercuri seara si ne-am imbarcat pentru o calatorie magica in Asia. Cateringul la bordul aeronavei a fost asigurat de Suflet pentru Hrana, fundalul muzical a fost asigurat de insusi Presedintele Florescu, conversatia s-a legat mai usor la inceput, mai greu pe masura ce mancarea diparea din farfurii - oaspetii sustin ca le-a pierit vocea de la iuteala si probabil si cheful de picanterii. Am stropit totul cu bere si vin si chiar am reusit sa nu spargem nimic -- cu toate ca Sophie, fericita de cata atentie primea, a facut ca acest aspect sa devina suficient de dificil.



Meniul a constat in vita cu ceapa, pui cu ardei si susan, orez si noodles, salata verde cu castraveti. Retelele le descriu mai jos in cantitatile rezonabile pentru o masa de doua-trei persoane.


Vita cu ceapa

Ai nevoie de:
500g muschi de vitel, 2 cepe, 2 catei de usturoi, sos de soia, amidon alimentar, sos de peste, sos de soia & susan, 2 ardei iuti, 150ml apa, 1 lingurita ghimbir, sare, ulei.

Ce trebuie sa faci:
1. Muschiul de vitel il speli si-l cureti bine de toate "atzele", il tai feliute subtiri si-l pui intr-un castron la marinat.
2. Sosul pentru marinat il prepari din 3 linguri sos de soia, 3 linguri sos de soia & susan, 3 lingurite de amidon alimentar si 3 linguri de apa -- amesteci totul bine si pui peste muschiul de vitel. Cel mai bine este sa aproximezi cantitatile astfel incat sa fii sigur ca muschiul sta tot in acest sos si sa nu mai ai grija sa amesteci carnea din cand in cand.
3. Lasi muschiul la marinat - cu cat mai mult, cu atat mai bine. Eu l-am lasat vreo 3 ore, a fost perfect.
4. Tai ceapa solzi, cureti usturoiul si-l pisezi bine. Cureti ghimbirul de coaja si-l dai pe razatoare -- stoarce-l sau usuca-l intr-un servetel curat. Tai ardeiul iute rondele.
5. Intr-un wok, cu focul dat la maxim, pui la incins 2 linguri de ulei si adaugi primele ingrediente: ceapa, usturoiul, ghimbirul, ardeiul iute si putina sare. Tii pe focul incins aproximativ 4-5 minute, pana se inmoaie ceapa.
6. Scoti legumele din wok si le pui intr-un castron.
7. Adaugi inca doua linguri de ulei in wok si cand s-a incins, rastorni acolo muschiuletul de vita, cu tot cu sosul in care a stat la marinat. Calesti bine, pana isi schimba carnea culoarea si sosul a scazut mult.
8. In momentul asta, adaugi 150ml de apa, dai focul mic si lasi sa fiarba. Dureaza ceva - tot sosul trebuie sa scada si sa se ingroase - cred ca vreo 25 de minute.
9. Cand a scazut sosul si il vezi ca e mai consistent, pui legumele inapoi in wok, adaugi inca doua linguri de sos de soia, o lingura de sos de peste si una din sosul de soia & susan si mai tii pe foc inca vreo doua minute.


Pui cu ardei si susan

Iti trebuie:1 piept de pui mare, dezosat, 1 ardei gras rosu, 1 ardei gras galben, 1 ceapa uscata mica, 1 ceapa verde, 50g susan, 1 lingura sos de soia, 1 lingura sos de soia & susan, 2 linguri ulei.

Ce ai de facut:1. Speli carnea de pui si o tai cubulete sau fasii.
2. Cureti ceapa uscata si o tai cat poti de marunt.
3. Speli ceapa verde si o tai rondele.
4. Speli ardeii si-i tai feliute subtiri.
5. In wok, cu focul dat mare, pui cele doua linguri de ulei si lasi sa se incinga, dupa care adaugi ceapa uscata, susanul si ardeii - tii pe foc pana se inmoaie ardeii.
5. Cand s-au inmuiat, adaugi carnea de pui si calesti bine, pana cand bucatelele de pui isi schimba culoarea si iti dai seama ca s-ar putea usor desprinde in fasiute (urasc chestia aia pe care o gasesc in retete - "pana cand puiul devine auriu"! Ei bine, nu are cum sa devina auriu pentru ca nu-l prajesti singur in ulei, in cazul de fata el nici nu se caleste, ci se fierbe in sucul de la ardei - si asteapta-te sa ai mult suc!).
6. Adauga sosurile - soia, soia & susan si mai lasa pe foc inca vreo doua minute.
7. Stinge focul, pune ceapa verde si amesteca de cateva ori.


Orez si noodles de orez

Aici nu e nicio smecherie - am folosit orez Uncle Ben's cu bob lung, din acela pre-fiert, l-am pus in oala cu apa fiarte si l-am lasat 20 de minute. L-am scos, l-am lasat la scurs 5 minute si l-am pus in bol.
Noodles de orez - surpinzator, am gasit la Carrefour. Este cel mai simplu lucru din lume, ii rastorini intr-un vas cu apa calda si-i tii acolo 5 minute. Ii scoti, ii scurgi si-i pui in castron sau pe un platouas.


Salata

Pentru ca tot restul era destul de greu si complicat, am ales o salata simpla si foarte fresh. O varza de China taiata fasiute si cativa castraveti verzi taiati rondele. Totul asezonat cu ulei de masline si aceto balsamico.

Tips:
* nu te speria de toate sosurile folosite pentru prepararea mancarurilor asiatice, cu putin efort le gasesti pe rafturile supermaketurilor (eu am luat tot de la Carrefour).
* noodles -- dupa ce i-ai scurs de apa, poti sa incerci sa-i calesti un pic in wok - cu o lingura de ulei, o lingura de sos de soia si una din sosul combinat soia & susan.
* la puiul cu ardei si susan, daca ti se pare ca nu mai ai sanse sa scapi de tot sucul lasat de ardei prin calire, scurge-l pur si simplu si lasa cat crezi ca e necesar -- tine cont ca mancarea in final nu trebuie sa fie uscacioasa, in Asia tot ce e fel principal este cu sos si multe ingrediente suculente, care se amesteca cu orez simplu sau noodles.

Traiasca mamele!

Mamele, saracele, ce ne-am face fara ele? Stie cineva mai bine ce sa cumpere sau cum sa gateasca? Nimeni, clar! E adevarat, ele le stiu pe ale lor, nu le poti abate usor de la drumul batut de zeci de ori dar cert este ca pe ala il cunosc mai bine decat oricine.

Zilele trecute, in vizita la ambele mame am primit (la pachetel - il cunoasteti) de la una rosii din gradina (vorba cuiva, "nu am mai vazut rosii din astea de cand eram copil") si suc de rosii proaspat pregatit cu dragoste multa si de la cealalta doua bucati zdravene de muschiulet, unul de porc, altul de vita.

Pentru ca nu aveam prea multa inspiratie, am zis sa apelez la daruri ca nu strica.

Am avut la indemana: una bucata muschiulet de porc foarte fraged, 6 cartofi, 3 rosii, suc de rosii, 3 ardei grasi, ulei de masline, sare, piper.

Am experimentat la modul cel mai simplu:
1. Am spalat carnea si am trantit-o in tava.
2. Am curatat cartofii, i-am taiat cuburi si i-am plasat strategic pe langa muschiulet.
3. Am curatat ardeii si i-am taiat felii, dupa care i-am pus de veghe pe langa cartofi - sa nu s eplictiseasca.
4. Am ornat totul cu felii de rosii.
5. Am stropit cu putin ulei de masline.
6. Am turnat cu generozitate peste tot ansamblul niste suc de rosii.
7. Am rasnitat si niste piper proaspat.
8. Am bagat la cuptor.

Pentru ca muschiuletul era foarte proaspat, nu a durat mai mult de 20 de minute si totul era gata. Stiu ca porcul vara poate parea o alegere gresita, dar credeti-ma, asta era chiar genial. Rosiile au facut totul - i-au dat o aroma de "ca la mama acasa", foarte proaspata!

Cum am ajuns in locuri exotice fara sa ies din apartament

Bucurie mare, am gasit la Cora ierburi vii, cum le zic eu, de tot felul! Nu m-am mai uitat la pret (asta da idee de afacere sa cresti oregano, cimbru si tot felul de alte mirodenii si sa le vinzi extrem de scump la fitosii din Bucuresti, disperati sa manance si ei cu gust) si am aruncat in cos de toate, fara sa ma gandesc exact la ce le voi folosi. Si uite asa, lasandu-ma prada unui sentiment spontan de bucurie pura, m-am trezit plimbandu-ma cu un carucior prin supermarket, incercand sa-mi dau seama cum sa fac eu sa pun in valoare aromele proaspat descoperite. Nu a fost greu, sectorul de peste era aproape, asa ca m-am orientat la dorada, mi-am imaginat si niste cartofi copti pe langa, o salata proaspata si niste painici mici, mici.

Ca s-o iau meticulos, cum imi place mie, dorada si cartofii s-au transformat uimitor in ceea ce vei vedea mai jos dupa cum urmeaza:

Am avut la dispozitie 2 dorade, impreuna cantarind cam 750g, suficient pentru doua persoane si vreo 10 cartofi, nu foarte mari, frunze de rozmarin, sare, piper, ulei de masline, o tava dreptunghiulara de vreo 30x40cm, folie de aluminiu si hartie de copt.

Ce faci cu toate aceste ingrediente? Pai:
1. Tai pestele pe burta, in lung si-i scoti tot ceea ce se vede cu ochiul liber ca e dubios si nu ai manca in veci. Il tai si in sus, spre cap ca sa poti scoate usor branhiile. Il speli bine, il pui in folie de aluminiu, dai cu sare. Inauntrul lui plasezi strategic doua ramurele de rozmarin. Inca doua de fiecare parte, pe exterior - intre peste si folie. Impachetezi bine si pui in tava. Erau suficient de mici ai mei, asa incat i-am dispus pe latura mica.
2. Restul de spatiu din tava este destinat cartofilor. Ii cureti, ii speli bine si-i tai felii mai groase sau cuburi, dupa preferinta. Intr-un castron ii stropesti cu ulei de masline, arunci acolo si niste sare, piper proaspat macinat si frunzulite de rozmarin si-i amesteci bine. Pui apoi cartofii astfel asezonati in tava, in hartie de copt.
3. Bagi tava la cuptor, la 200 de grade si lasi vreo treizeci de minute. Poti sa o mai scoti din cand in cand, din doua motive: a. sa te bucuri de mirosul absolut ametitor, atat de puternic incat o clipa daca inchizi ochii te poti imagina oriunde pe malul Marii Mediterane, intr-un loc cu mult soare, apa limpede si plaje aurite; b. putin mai practic, sa amesteci cartofii ca sa fii sigur ca se patrund pe toate partile.
4. Dupa cele treizeci de minute, cand deja nu mai poti rezista tentatiei, scoti tava. Pestele il scoti din folie pe un fund de lemn, cu mare grija. Nu iti face probleme daca vezi ca ramane pielita aia argintie lipita de folie, e doar semn ca e bine facut. Inlaturi frunzele de rozmarin pentru ca pe cat de bine miros, pe atat de nasoale sunt la gust si pui pe farfurie. Adaugi cartofi, cateva felii de lamaie si ai felul principal gata.


In timp ce povestea asta se construieste singura la cuptor, poti sa te ocupi de painica.

Ai nevoie de: 1 kg de faina, 100ml de iaurt, ulei de masline, 250ml apa calda, 2 pliculete de drojdie, 50g unt (asta inseamna ca din pachetul obisnuit de unt tai o felie de vreo 4 cm grosime), 2 linguri de miere, sare, o tava pentru cuptor, hartie de copt.

Faci asa:
1. Rastorni toata faina pe blatul din bucatarie si in centru pui untul (preferabil sa fi fost scos din frigider cu vreo 20 de minute inainte), drojdia pe care inainte o amesteci bine cu cele doua linguri de miere, iaurtul, 2 linguri de ulei de masline si 1 lingurita de sare.
2. Amesteci bine, bine cu o lingura de lemn si apoi incepi sa adaugi din faina si din apa, framantand astfel incat sa se omogenizeze. Esti gata cu aluatul cand nu mai ai apa in ibric si nici faina nefolosita pe blat.
3. Pui intr-un vas, iti trebuie unul mai maricel - eu folosesc bolul mare de salata, si lasi sa creasca. Nu-ti face griji, chiar o sa creasca, o sa te intrebi daca in curand nu vei avea toata casa invadata de coca de paine.
4. Odata ce e crescuta, o iei din castron, o framanti un pic si o tai in bucati egale. Cat de mari, cat de mici, dupa cum vrei sa iti iasa painicile. Le asezi intr-o tava (pune hartie de copt pe fundul tavii), le ungi cu putin ou batut si le presari cu seminte - mac, , floarea-soarelui, susan, chimen, orice ai la indemana sau ai gasit la supermarket, nu ai cum sa dai gres.
5. Bagi tava la cuptor si in alte 30 de minute o sa ai niste painici rumene si bine crescute, mai mare frumusetea!


Salata, ce mai simplu lucru.

Iti trebuie: o salata verde mare, doua rosii mari, un ardei, sare, piper, aceto balsamico, ulei de masline, busuioc si oregano.

Ce trebuie sa faci:
1. Speli frunzele de salata, le lasi sa se scurga si le rupi bucati in bolul de salata.
2. Speli rosiile, le tai bucatele mici, le rastorni peste salata verde.
3. Ardeiul, il speli si-l tai si pe el feliute si il faci sa urmeze aceeasi cale ca si rosiile.
4. Prepari dressingul intr-un castronel mic - o lingura de ulei de masline, una de aceto balsamico, sare, piper proaspat macinat, oregano si busuioc bine maruntite. Amesteci si pui deoparte.


Tot procesul dureaza cam o ora si jumatate, nu am socotit excursia la supermarket, cautatul printre rafturi si statul la coada, pentru asta mai ia-ti inca o ora jumate ca sa fii sigur.

Tips:
* foloseste hartia de copt cu incredere, te scuteste de multe belele (cel mai des belelele se cuantifica in arsuri si se lasa cu pierderea poftei de mancare).
* dressingul la salata nu-l pune decat atunci cand o servesti la masa - daca il adaugi mai devreme vei constata ca ai in loc de salata proaspata si vioaie, un amestec lesinat de legume.

Supa crema de legume

Se poate 100% natural! In plus, cred ca doar piureul de cartofi sa se prepara mai usor decat o supa crema de legume.

Ce am folosit: o telina, trei cartofi mici, trei morcovi, o ceapa mica, un borcan de mazare, sare, piper, oregano, maghiran.

Ce am facut:
Telina, cartofii si morcovii i-am curatat, spalat si taiat cubulete. I-am pus la fiert.
Dupa vreun sfert de ora am pus si ceapa, curatata si taiata in doua si dupa inca vreun sfert de ora am pus mazarea.
Au fiert toate bine bine, le-am scos din supa - pe asta am pastrat-o intr-un vas.
Am pasat totul, exact cum pasez cartofii pentru piure si apoi am pus mixerul la treaba ca sa se omogenizeze bine, adaugand cate putin din supa in care au fiert legumele.
La final am pus sare si piper dupa gust si cate un strop de oregano si de maghiran (din pliculete, nu va faceti iluzii, nu am ghivece pe balcon in care sa cresc asa ceva).

Arata cam ciudat de la mazare, culoarea nu e chiar imbietoare. Asa ca am pus o lingura de smantana in farfurie, am amestecat si m-am riscat. Ah, si ce bine m-am riscat!

Paste cu ciuperci si rucola

Nu mi-era musai foame, ma dusesem in bucatarie pentru apa rece de la frigider. In timp ce beam am vazut raftul - ultima oara cand am facut aprovizionarea am cumparat tot felul de lucruri fara sa am ceva concret in cap. Am zarit pastele. Am mers mai departe si m-am gandit cu ce le-as putea prepara....ciuperci, rucola si sos de smantana.

Ce am facut:
Am pus la fiert o mana de paste in apa cu un strop de ulei de masline si putina sare.

In timp ce fierbeau, am spalat cateva ciuperci, le-am taiat cubulete. Am tocat si niste rucola si am aruncat-o in tigaie impreuna cu ciupercile - am calit amestecul vreo 3-4 minute in unt. Putina sare adaugata la final.

Sosul de smantana - e o denumire mult prea pretentioasa pentru cat de usor se prepara. Intr-un vas pe foc am pus doua linguri mari de smantana si doua linguri de Almette cu smantana. Am amestecat continuu asteptand sa se topeasca Almette si sa sosul sa devina uniform.

Cu astea doua operatiuni gata, nu mi-a ramas decat sa iau pastele de pe foc, sa le trec pe sub un jet de apa, sa le pun in farfurie si sa le ametesc cu celelalte doua ingrediente. Am mai tocat un pic de rucola la final si am pus-o pe deasupra, asta doar pentru ca sunt eu obsedata.

Sunt delicioase! Sophie ma pazeste, in caz ca nu pot termina portia :-)

Salata de rucola cu vita si paste

Rucola se pare ca era folosita inca din vremea Imperiului Roman, atat pentru gustul deosebit de oricare alta planta verde, cat si pentru ca se credea ca are puteri afrodisiace. Atat de veche si, totusi, atat de noua - pana in anii '90, planta nu a fost crescuta domestic si nici pana in ziua de azi se pare ca nu a putut fi reprodusa perfect mireasma plantei salbatice, pe care o gasim inca ascunsa in ierburile inalte din tarile mediteraneene.

Pentru mine a fost dragoste cu nabadai si citind in ultima vreme am descoperit ca nu sunt deosebita de foarte multi oameni - gustul usor intepator pare nesuferit celor mai multi la primele incercari. E o chestiune de rabdare, trebuie sa-i acorzi a doua si a treia (si poate a patra) sansa astfel incat sa te obisnuiesti cu aroma puternica si sa o apreciezi.

Nu am incercat-o niciodata gatita, doar salata. Diverse combinatii, le-am iubit pe toate (evident, dupa primele doua intalniri la care nu ne-am inteles deloc). Mi-a ramas cel mai pregnant in minte asocierea carnii de vita cu rucola si pe asta m-am bazat in experimentul de astazi. Experimentul a fost testat de Ana, una dintre cele mai vechi si bune prietene - i-a placut, nu pot s-o pun sa depuna marturie, trebuie sa ma crezi pe cuvant sau sa incercii reteta sa vezi ce iese.

De ce ai nevoie: frunze de rucola (se gasesc la supermarket in caserole, eu de obicei cumpar de la Kaufland), 300g de carne de vita, ghimbir, vin rosu, paste, ulei de masline, unt, sare, aceto balsamico.

Ce trebuie sa faci:
1. Pui cam 100g de paste la fiert, ai grija sa pui un strop de ulei de masline in apa ca sa nu se lipeasca. Eu am facut experimentul cu paste numite stelini (mici, mici, in forma de stelute, foarte dragalase - tot la Kaufland le-am gasit) dar poti folosi orice tip de paste fainoase din comert. Dureaza cam un sfert de ora sa fie gata. Le verifici, daca sunt comestibile (asta inseamna ca nu mai au gust de faina) le pui intr-o strecuratoare mare si le clatesti sub jet de apa. Le lasi sa se raceasca.
2. Carnea de vita -- cel mai sigur este sa o fierbi inainte, sa fii sigur ca e comestibila. Dureaza ceva, cred ca am lasat-o pe foc vreo ora. O lasi sa se raceasca un pic, o tai felii subtiri si o pui la macerat cu un pic de vin rosu si ghimbir dat pe razatoare. Ghimbirul o parfumeaza frumos, nu-i schimba gustul. Ar fi bine sa stea asa cam o ora.
3. Foloseste wok-ul recomandat si la creveti - incinge cam 1/4 dintr-un pachet de unt si pune carnea de vita la calit. Dupa aproximativ 3 minute, adauga si vinul combinat cu ghimbir in care a stat carnea la macerat. Iti dai seama cand e gata destul de usor - feliutele de vita incep sa se inchida la culoare, devenind vinetii.
4. Intr-un bol mare de salata amesteca vita cu frunzele de rucola si cu stelutele din paste fainoase. Adauga sare dupa gust. Aceto balsamico recomand sa-l pui pe masa cand servesti salata pentru ca ea e buna si cu si fara, depinde de preferintele personale si e mai bine sa-ti lasi invitatii sa decida.

Tips:
* pentru carne de vita, cauta manzat pentru ca are carnea mai frageda, nu e atat de atatoasa.
* frunzele de rucola, cu cat sunt mai mari (deci mai mature), cu atat au aroma mai puternica - poate fi chiar intepatoare; uita-te un pic in caserola si alege una in care ai cat mai multe frunzulite deschise la culoare.
* poti sa incerci sa adaugi parmezan la salata - lasa-l ca si pe otetul balsamic pe masa, sa fie alegerea celui care se bucura de ce ai gatit.