Cea mai bună pâine - povestea

Nu pot spune povestea. Nu spumos şi interesant cum te aştepţi să o auzi. Nu are nicio picanterie, nicio glumă, nimic spectaculos. Nu ar vinde nicio pâine povestea mea.

E o poveste simplă, pe care o port în suflet. Pâinea asta a ieşit caldă şi blândă pentru că nu am făcut-o singură şi pentru că am folosit un ingredient preţios: dragostea.

Pe lângă dragoste, e important să mai foloseşti următoarele, dacă te hotărăşti să încerci şi tu:

1 kilogram de făină albă
100 ml de iaurt
10g de drojdie uscată
250ml apă călduţă
2 linguri de miere
1 linguriţă de sare
ulei

Înafară de aceste două reguli, nu am nicio alta pe care să ţi-o impun. Pui toate ingredientele la grămadă pe blatul de lucru şi le amesteci în ce ordine ţi-e mai la îndemână. Când ţi se pare că-s toate integrate o să te descurajezi pentru că ai de-a face cu un pietroi fără vlagă, care nu se lasă uşor manevrat la frământare, chinuindu-ţi mâinile şi braţele, făcându-te să te întrebi nervoasă de ce ai renunţat la exerciţiile cu gantere.

Atunci, însă, intervine uleiul şi dragostea. Pe primul îl torni câte puţin în palma iubitului care-ţi dă o mână de ajutor. Iubirea, ai grijă, nu se vede cu ochiul liber. O să o simţi, însă, cum se scurge din ochii tăi şi din braţele lui puternice direct în aluatul care va primi cu bucurie şi va ceda pas cu pas. Se va transforma într-o formă moale şi prietenoasă, uitând cu desăvârşire că numai cu câteva minute în urmă se încăpăţâna adolescentin în faţa transformării.

Ăsta-i secretul: frământat prelung, cu răbdare şi dragoste. Apoi încă puţină răbdare te va ajuta să laşi aluatul să se odihnească într-un vas acoperit cu un şervet. Nu există măsură standard pentru timpul necesar acestui pas, poate fi jumătate de oră sau o oră, în funcţie de cât este de cald la tine în bucătărie. Când vezi că aluatul şi-a dublat volumul, îl iei încă o dată la mângâiat şi-l separi mai apoi în două bucăţi egale. Le dai formă, rotundă sau lunguiaţă, şi le pui în vasele în care vor merge la cuptor. Le mai acorzi un picuţ de timp, că vor în continuare să crească. Se fac mari, mai să dea pe deasupra tăvilor, semn că-s pregătite. Le bagi la cuptor şi le laşi acolo aproximativ 1 oră sau până când le vezi rumene, frumoase şi mai să crape de mândrie. Le scoţi cu grijă şi le laşi să se răcească înainte de a te bucura de dragostea transformată în pâine.

Note:

• Cuptorul trebuie setat la 180 de grade. Dacă vrei să îţi iasă coaja crocantă, încinge-l bine înainte să bagi tăvile (regula este aşa: cu cât cuptorul este mai încins, cu atât mai crocantă va ieşi coaja pâinii)
• Lasă pâinea să se răcească, măcar un pic. Dacă o tai imediat ce ai scos-o din cuptor miezul se va  înmuia la contactul cu lama cuţitului,luând aspect şi gust de cocă necoaptă.
• Dacă vrei să pui seminţe pe deasupra, unge aluatul cu ulei sau cu un ou bătut bine, apoi presară seminţele pe toată suprafaţa - oricare dintre cele două lichide ajută seminţele să se lipească de cocă.

Suc natural de fructe exotice

Sănătate la pahar:

• Mango: vitamine (A, B, C, E), potasiu, fibre şi amino acizi.

• Dragon fruit: vinamina C, calciu, fosfor.

• Passion fruit: vitamina C, potasiu, fibre, beta caroten.

De două săptămâni beau minimum un astfel de suc pe zi. Combinaţiile variază, mai scot dragon fruit dar adaug banană sau folosesc papaya în loc de mango. Orice aş pune în blender, însă, sucul iese bun de tot şi la fiecare pahar pe care-l beau îmi pun aceeaşi întrebare: de ce mi-a luat 1 an de zile ca să descopăr ceva atât de simplu?

Suflet pentru Hrană Dinner Party în Chiang Mai

Îmi place mie să-i zic Dinner Party. A fost, mai degrabă, o adunare informală şi oarecum spontană - două cupluri de români aterizate în aceeaşi săptămână la Chiang Mai se cereau a fi măcar un picuţ sărbătorite.

S-a cântat la chitară. Ba nu, la două chitare - în 80% din cazuri, Bobby şi Brăduţ au reuşit să se coordoneze. E un procent bun având în vedere că unul e profesionist, iar celălalt a pus prima oară mâna pe chitară acum 8 luni.

S-au degustat şi bunătăţile mele, într-o măsură mai mică, pentru că invitaţii luaseră cina înainte de a ajunge la noi. Greşeala mea că nu am bătut mai mult toba despre ce bine gătesc şi cât de plină va fi masa.

La categoria uşor şi sănătos am avut salată. Cumva orientală, dar nu chiar. Cartofi şi ouă fierte, în rest legume crude: morcovi, ardei, roşii, conopidă, ceapă, măsline verzi. Adaugi peste toate astea sare după gust, puţin ulei de măsline (de seminţe de struguri în cazul meu - abia l-am cumpărat, este foarte bun) şi amesteci bine.

La categoria mai răruţ, că-i mai greuţ: ciuperci cu smântână şi usturoi. Fierbi ciupercile, le arunci în blender împreună cu doi căţei de usturoi tocaţi mărunt, o lingură de smântână şi una de ulei măsline/struguri. Dai drumul la blender la viteză maximă şi într-un minut ai gata această gustărică magică.

În aceeaşi categorie a intrat şi salata de vinete. Cu ceapă tocată, neapărat. Bun, "ca acasă" mi-a spus Gabi, care locuieşte de 3 ani la Bruxelles şi nu are prea des ocazia să se înfrupte cu aşa delicatesă.

Muffinele, ah, muffinele! Nimic de comentat aici, că ţi-o fi ajuns de câte ori am scris despre ele. De data asta am făcut două tăvi, să fie, cu banane şi cu ciocolată (cacao şi fulgi de ciocolată albă, de fapt).

Reţeta de brioşe

M-am tot lăudat cu ele, am dat sfaturi de cum e cel mai bine să prepari aluatul. Aseară, însă, mi-am dat seama că eu nu am pus reţeta, "for dummies" style. Repar greşeala chiar acum.

Ingrediente: 3 sau 4 ouă (depinde foarte mult de cât sunt de mari - în Thailanda se găsesc ouă pe mărimi şi cumpăr de obicei large, aşa că folosesc numai 3), 250g de făină, 100 g zahăr, jumătate de pachet de unt, 150ml lapte, 1 pliculeţ de praf de copt.

Cum să le amesteci ştii de aici. Dacă vrei să le faci negrese, pune 50g de cacao şi taie 50g de făină din cantitatea menţionată mai sus. În rest, libertate maximă de ce fructe sau arome să adaugi.

Accident în bucătărie. Martorii au scăpat nevătămaţi.

Am pus vinetele la copt. După zece minute am sărit de pe scaun de spaimă. POC! a făcut una dintre ele. Atât de puternică a fost explozia că a deschis şi uşa cuptorului.

Morală: ascultă-ţi mama când îţi spune să înţepi vinetele înainte de a le băga la cuptor pentru a le coace.

Bilanţ final: 50% din cantitatea de vinete decedată (nu aveam decât două, da), douăzeci de minute de frecat intens cuptorul. Efectul colateral al ultimei acţiuni fiind şi o manichiură nouă.

Salată indoneziană cu ananas şi castravete

Pe indonezience, când a fost să împartă calităţi, Dumnezeu le-a nimerit cu darul blândeţii. Toate femeile pe care le-am cunoscut în Sumatra respiră blândeţe şi gingăşie chiar şi atunci când îşi afurisesc bărbaţii că nu au cumpărat ulei de la chioşcul de peste drum.
Gy, de exemplu, ne-a fost gazdă vreme de 3 zile în iulie când am poposit la Berastagi şi nu am văzut-o nicio clipă altfel decât calmă, pregătită să ne facă pe plac nouă europenilor mofturoşi. Nicio urmă de frustrare sau de iritare ca răspuns la prea multele noastre întrebări. Ca şi cum asta i-ar fi fost menirea: să ne ofere tot ceea ce ne dorim şi un zâmbet în plus.

Masa din bucătăria lui Gy a suportat în fiecare seară cu stoicism poverile de chicken satay, rendang, salate aromate şi fructe proaspete. Şi noi, ce să zic, nu ne puteam lăsa mai prejos. Gy gătea ca o zeiţă, iar noi înfulecam ca ultimii pământeni.

Dacă pentru satay e nevoie de grătar, pe care l-am abandonat pe insulă şi pentru rendang trebuie răbdare şi timp, care nu-mi prisosesc momentan, salata cu ananas şi castraveţi a rămas singura pe lista de "să fac şi eu să văd dacă iese cât de cât la fel".

Ruşine mie că am uitat să o întreb pe Gy care este numele în Karo Batak (dialectul vorbit în zona Berastagi din Sumatra, Indonezia). O să repar greşeală şi o să revin. Până atunci, iată reţeta pentru cea mai aromată salată pe care am mâncat-o vreodată:

Ingrediente: ananas, castravete, ceapa verde, chilli uscat, ulei vegetal (măsline, canola, susan sau orice ai la îndemână), zeamă de lămâie şi sare.

Mod de preparare: cureţi castravetele de coajă şi-l tai cubuleţe; la fel procedezi şi cu ananasul. Speli ceapa verde şi o tai bucăţele mici de maximum 1 cm lungime. Combini cele trei ingrediente într-un bol şi adaugi un vârf de sare, unul de chilli şi zeama de la o lămâie.

Salata reuşeşte prin aroma dată de ananas şi prospeţimea castravetelui să echilibreze balanţa foarte bine dacă însoţeşte mâncărurile grele, cu sosuri sau pe cele foarte picante.